Banca Centrală Europeană

Scopul primar al Sistemului European de Bănci Centrale este menţinerea unei stabilităţi a preţurilor în zona monedei unice. Îndatoririle centrale sunt crearea şi aplicarea unui cadru comun de politici monetare în ţările euro, administrarea rezervelor bancare oficiale, asigurarea unui flux de lichidităţi continuu şi derularea afacerilor cu devize. BCE este şi instituţia abilitată să dispună tipărirea bancnotelor, atunci când spaţiul monetar comun necesită o asemenea măsură.

Tratatul de la Maastricht garantează independenţa politică a BCE. Instituţia dispune de un buget propriu, de cinci miliarde de euro. Printre contributorii majori la acest buget se numără Republica Federală Germania.

Foruri

Banca Centrală Europeană şi Sistemul European de Bănci Centrale au luat fiinţă, în virtutea tratatelor UE din 1993, în anii 1998, respectiv 1999, în preajma introducerii pe piaţa de plăţi a monedei euro. Cele două au înlocuit Institutul Monetar European, instituit în 1994 pentru a pune bazele uniunii economice şi monetare. Sediul BCE este la Frankfurt am Main.

Instanţa supremă decizională a Băncii Centrale Europene este Consiliul BCE, din care fac parte reprezentanţii directoratelor şi preşedinţiilor tuturor băncilor naţionale. Deciziile se iau cu majoritate simplă, fiecărui membru revenindu-i câte un vot.

Hotărârile Consiliului sunt transpuse în practică de către Directoratul BCE, constituit dintr-un preşedinte, doi vicepreşedinţi şi patru membri. Membrii Directoratului sunt desemnaţi, pe o perioadă de opt ani, de către şefii de stat şi de guvern din zona euro, realegerea fiind interzisă. Începând cu 1 noiembrie 2011, funcţia de preşedinte al BCE este deţinută de preşedintele Băncii Naţionale a Italiei, Mario Draghi, acesta succedându-i lui Jean-Claude Trichet.