Barbarii orientale şi occidentale

”Că Naţiunile Unite se opun acum pentru prima dată flagelului antisemit e în sine remarcabil”, scrie cotidianul israelian Jerusalem Post, salutînd ceea ce ziarul consideră a fi ”un uriaş pas” înainte după nefericita conferinţă ONU asupra rasismului şi xenofobiei de la Durban, de acum 3 ani. ”Şeful diplomaţiei americane se văzuse nevoit atunci să întoarcă spatele acestei conferinţe, explicînd că nu poate asista la o reuniune menită să combată ura de rasă, etnică şi religioasă, care nu se dă în lături să recurgă ea însăşi la un limbaj al urii, ţinta fiind evreii. Era un limbaj amintind, după cum a subliniat atunci Colin Powell, de zilele negre în care ”sionismul era echivalat (la organizaţia mondială) cu rasismul”. La Durban se sugerase între altele că s-ar vorbi chipurile ”prea mult despre Holocaust, şi că Israelul, (transformat de participanţi în ţap ispăşitor) ar practica apartheidul”. Această conferinţă, mai scrie ziarul, ”exemplificase concludent modul în care ostilitatea faţă de Israel şi delegitimarea statului evreu – inacceptabile în sine - se prefac în antisemitism. De-atunci încoace, lumea arabă a încercat deopotrivă să sugrume în faşă orice osândire a antisemitismului, şi, concomitent, să se autoincludă în noţiune pretinzînd că ura faţă de evrei i-ar lovi şi pe arabi”. Ziarul cere Naţiunilor Unite ”să nu mai aplice Israelului un set de măsuri diferite de cele valabile pentru celelalte state şi să nu mai ignore antisemitismul oficial şi semioficial sponsorizat de guvernele arabe”. Amintind de recenta conferinţă OSCE de la Berlin, cotidianul din Ierusalim relevă necesitatea ca relaţiile dintre occident şi statele arabe ”să fie asociate progreselor privind atât tratamentul aplicat disidenţilor lor, cât şi combaterea antisemitismului din aceste ţări”.

Lumea arabă şi islamică rămâne în atenţia presei internaţionale şi din alte motive. Editorialele occidentale abordează azi pe larg conflictul dintre Teheran şi Londra provocat de sechestrarea, de către iranieni, a unor inofensive ambarcaţiuni britanice, acuzate că ar fi violat apele teritoriale persane. Spaţii largi se mai acordă atacurilor rebelilor islamişti din Cecenia, precum şi verdictelor pronunţate în procesul asasinului şi violatorului de copii Marc Dutroux. In fine ziarele germane, printre care Die Welt şi Kieler Nachrichten semnalează intenţia ministerului berlinez de interne de a restrânge dreptul la întrunire în Germania, spre a contracara pericolul unor manifestaţii cu caracter neonazist, extremist-de dreapta ori islamist.

Analiştii apuseni sunt în genere de acord că ”reacţia iraniană”, după cum relevă Handelsblatt din Duesseldorf, comentînd capturarea vedetelor britanice,”a fost exagerată. Date fiind armele uşuoare aflate în posesia marinarilor, e exclusă eventualitatea participării lor la o presupusă operaţiune de comando. Incât iranienii nu pot pretinde că ar fi acţionat din raţiuni de securitate. Or, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică abia a condamnat Iranul pentru insuficienta sa cooperare în chestiunea ambiţiilor nucleare ale regimului de la Teheran. Să fie oare obligaţi acum marinarii arestaţi să dea seamă pentru toate acestea? Ce stranie, ce infantilă răzbunare!” - exclamă în context ziarul din Duesseldorf. Frankfurter Allgemeine Zeitung exprimă o opinie similară, considerînd sechestrarea şi arestările simple represalii. ”Acuze de violare a frontierei, mărturii ale mateloţilor şi puşcaşilor marini recunoscîndu-şi vina – cam multă bătaie de cap pentru o simplă eroare de navigaţie. In mod vădit, pentru uzul potentaţilor de la Teheran incidentul e numai bun de exploatat întrucât le oferă prilejul unei mărunte confruntări cu occidentul”. Motivele reale ale episodului ar putea ”să rezide în litigul provocat de atentatele din Irak, generînd multă simpatie printre islamiştii iranieni, ori în conflictul privind politica nucleară a Iranului”. La Londra ziarul de stânga The Guardian se arată pe cât de alarmat, pe atât de concesiv, cerînd Londrei şi Teheranului să evite escalada, devreme ce, ”de pe urma ei, ambele ţări ar avea mult de pierdut”. In schimb Daily Telegraph revendică fermitate şi solicită Regatului Unit să îngheţe la nevoie relaţiile cu ţara aiatolahilor. La urma urmei, scrie ziarul, ”umilirea publică a militarilor britanici luaţi ostateci îşi propune să lovească în prestigiul trupelor aliate din Irak, spre folosul extremiştilor şiiţi dintre Eufrat şi Tigru. Prin urmare, ”dacă marinarii nu vor fi puşi azi în liberate, Londra ar trebui nu doar să-şi îngheţe relaţiile cu Iranul, ci să ceară Germaniei şi Franţei să i se alăture, iar Americii să-i ofere sprijin militar şi diplomatic”, precizează cotidianul.

In ce priveşte baia de sânge comisă marţi noaptea în Inguşetia, ziarul austriac Die Presse constată eşecul jalnic al politicii ruseşti în Cecenia, scriind: ”în lupta împotriva terorismului nu există reţete minune. Israelul a aflat acest lucru cu decenii în urmă. SUA l-au înţeles mai nou şi ele. Doar Rusia se mai cantonează în convingerea că împotriva molimei rebele nu ar exista decât un singur leac: al represiunii celei mai brutale, care să ignore orice tentativă de soluţionare politică a litigiului”. Pînă acum Putin a reuşit să mascheze abil insuccesul acestei abordări. Floare la ureche i-a fost liderului de la Kremlin ”să–şi amuţească presa şi să determine guvernale occidentale să nu privească prea atent spre Caucaz. Acum însă ofensiva rebelilor ceceni a redeschis ochii lumii nu numai asupra acestei regiuni, ci şi asupra lamentabilului naufragiu al politicii ruseşti în zonă”, notează în concluzie Die Presse.

Că barbaria nu e "privilegiul" exclusiv al Orientului, ci se simte la ea acasă şi în occident, reiese din comentariile consacrate atrocităţilor comise de Marc Dutroux, violatorul şi asasinul de copii. Analizînd sentinţa închisorii pe viaţă pronunţate în procesul său, ziarul belgian Le Soir revine asupra ororilor prin care au trecut în beciul lui Dutroux victimele pedofilului, ale nevestei sale şi ale complicilor lor. Ca şi cotidianul flamand Het Laatste Nieuws, din capitala Belgiei, ziarul valon din acelaşi oraş reliefează severitatea pedepselor pronunţate de Curtea cu Juraţi din Arlon, "verdictele scoţînd la rândul lor în evidenţă carcaterul îngrozitor al crimelor comise". Le Soir regretă însă, că ”după cele 4 luni de proces, rudele Iuliei, Melissei, Anei şi Eefjiei (ucise bestial de inculpaţi) n-au reuşit încă să afle întregul adevăr. Un adevăr pe care doar Dutroux şi fosta lui nevastă îl cunosc cu adevărat”. Că nu e vorba doar de o chestiune strict belgiană admite General-Anzeiger din Bonn, care aminteşte că ”răpiri, violări şi asasinate” (de copii şi adolescenţi) ”au loc pretutindeni, inclusiv în Germania. Şi că peste tot se întîmplă ca autorităţile să eşueze în prevenirea sau elucidarea acestor crime”. ”Afacerea Dutroux a traumatizat Belgia”, constată şi cotidianul francez La Nouvelle Republique du Centre-Ouest, elogiind mobilizarea exemplară a societăţii belgiene împotriva celor care ”distrug vieţi de copii spre a-şi satisface perversiunile sexuale". Acest caz, mai scrie ziarul, ”a zguduit conştiinţa jenată a mediilor şi politicienilor care, în laşitatea lor au tăcut prea multă vreme în faţa acestor crime şi maşinaţiuni. Or, lecţia trebuie extinsă, astfel încât copiii să fie peste tot apăraţi de scabrosul abuz şi comerţ sexual (care-i transformă în marfă), indiferent dacă traficul se derulează în vreo cămăruţă dosnică, ori pe trotuarele Manilei sau... Parisului”.