Bashar al-Assad, pe urmele tatălui: un nimeni politic devenit mascul alfa

A părut, la început, simplul moştenitor, trezit cu puterea în braţe odată cu dispariţia atotputernicului său tată. Medic oftalmolog cu studii absolvite la Londra, în prelungirea unui gimnaziu francez urmat la Damasc, Bashar al-Assad era, la cei 34 de ani pe care îi avea, în vara lui 2000, orice altceva decât un mascul alfa. Moartea fratelui său mai mare într-un accident rutier i-a forţat destinul.

Evident că lumea s-a întrebat, în acel moment, dacă va reuşi să guverneze - iar Bashar, ca şi tatăl său, a învăţat din mers. Încetul cu încetul, dintr-o soluţie de tranziţie, dintr-un nimeni politic, a ajuns cel mai popular dintre liderii lumii arabe, vorbindu-le celor mulţi pe limba revoltelor acestora - anume, criticând prezenţa americană în Irak şi tratamentul aplicat palestinienilor în Israel.

În mod oficial, Siria şi Israel sunt încă în război. În realitate, Turcia a intermediat contactul dintre cele două părţi, negocierile fiind întrerupte în urma cu aproximativ 18 luni, după incursiunile armatei statului evreu în Gaza; incidentul "Mavi Marmara", din mai, n-a ajutat, desigur, relaţiei dintre Siria şi Israel. "Deocamdată", explică Bashar al-Assad, "nu avem în vedere negocieri de pace, cu excepţia situaţiei în care Israelul îşi schimbă atitudinea. Deocamdată nu avem partener de dialog. Actuala putere israeliană este altfel decât toate cele dinainte".

Ca şi în cazul tatălui Hafez, obiectivul suprem al lui Bashar este repatrierea Înălţimilor Golan, ocupate de Israel în 1967.

Un reper important în calendarul celor zece ani de putere ai lui Bashar a fost asasinarea preşedintelui libanez Rafik Hariri. Statele Unite au acuzat Damascul de implicare în incident, Damascul a negat constant orice acuzaţie. Şi, cu toate acestea, Administraţia George W Bush a inclus Siria în "axa răului". Între timp, însă, Bush nu mai e şef la Washington iar Bashar este primit, din nou, cu covoare roşii în capitalele lumii. Până şi Statele Unite îl curtează, chiar dacă o mână de senatori republicani influenţi blochează revenirea unui ambasador american în Siria, propus deja de Casa Albă.

În ce priveşte relaţia cu Europa, Damascul are nevoie de asistenţă pentru a reforma economia şi băncile, pentru a scoate marea parte a populaţiei din sărăcie şi a combate corupţia şi şomajul.

Cel mai greu îi va fi, desigur, să ajusteze justiţia. De aproape cinci decenii, dreptul a fost dictat de deţinătorul puterii - adică de Hafez al-Assad. Opoziţia e inexistentă iar în închisori se află în jurul a 6000 de deţinuţi politici şi de conştiinţă. Presiunea permanentă, ameninţarea constantă a unui război, îi permite lui Bashar să perpetueze moştenirea politică primită. Şi, graţie punţilor pe care le are spre Teheran şi a bunelor relaţii cu influenţii din Hamas şi, mai ales, Hezbollah, Bashar a conştientizat că, la fel ca pe vremea tatălui Hafez, Vestul nu poate mişca nimic în Orient fără acordul Damascului.

După zece ani, Bashar al-Assad stă bine înfipt în putere.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Petre M. Iancu