Beatles, descinderea la Hamburg

Distrus de bombardamentele aliate, spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial, Hamburg se reclădea încet şi greu. Din marele port european nu mai rămăseseră decât viciile şi criminalitatea. Aşa l-au găsit Beatles-ii, în dimineaţa acelei zile de 16 august 1960, trimişi fiind de Alan Williams, om de afaceri şi promoter din Liverpool: plini de travestiţi, prostituate şi gangsterui, avea cândva să povestească George Harrison, mărturisind, totodată, că Reeperbahn-ul din Sankt Pauli a fost cel mai frumos loc pe care aveau să-l vadă vreodată.

Plecaseră, cu o zi mai devreme, zece oameni şi întregul set de instrumente muzicale, în minivan-ul Austin al lui Williams. S-au îmbarcat pe un ferry-boat la Harwick pentru a debarca în Ţările de Jos la Hook van Holland. La Hamburg nu le-a fost deloc greu să nimerească în Sankt Pauli, Reeperbahn-ul fiind destul de celebru încă din vremea aceea. În aceeaşi seară au şi urcat pe scenă, în Indra - unul dintre cluburile cu reclame în neon şi paznici dispuşi oricând să-i bată pe rău-platnicii beţi.

Decorul din Indra era destul de demoralizant: cortine vechi, roşii şi grele despărţeau o scenă meschină de cei câţiva turişti care se încumetau seara să dea piept cu preţurile uşor prohibitive ale băuturilor. Cântau şapte zile pe săptămână: de luni până vineri câte patru concerte, sâmbăta cinci iar duminică şase. De locuit locuiau într-un spaţiu improvizat în spatele ecranului unui vechi cinematograf, Bambi Kino. John Lennon îşi amintea, într-unul din interviurile despre acea vreme, că adormeau foarte târziu în zgomotul dialogurilor germane de pe pânză şi al toaletei doamenlor, lipită de peretele dormitorului lor. Cum Williams nu le obţinuse licenţe de muncă, au fost înregistraţi ca studenţi în călătorie - deşi nu prea reuşiseră să treacă examenele de absolvire a colegiilor. Recitalurile durau ore în şir - uneori fără să se întrerupă la trecerea de la o piesă la alta, vreme de 20 de minute încontinuu. A fost, aveau să admită mai târziu, cel mai bun antrenament pe care l-ar fi putut face. Şi, cum nici nu prea aveau pe cine să copieze, experimentau. Iar publicul accepta orice - câtă vreme era tare şi zgomotos.

Doi ani şi jumătate a durat şederea Beatles la Hamburg. "M-am născut la Liverpool - dar mare am devenit la Hamburg", mărturisea Lennon. Concertele de la Indra (şi, mai apoi, pe scenele vecine de la Kaiserkeller, Top Ten şi Star-Club) au generat aşa numitul Hamburg Sound şi le-au deschis Beatles-ilor calea spre explozia ce avea să urmeze. În Top Ten l-au cunoscut pe Tonny Sheridan şi astfel au ajuns într-un studiou la primul lor single, My Bonnie. O înregistrare care i-a adus şi la urechile lui Brian Epstein, cel care avea să devină impresarul tuturor succeselor din următorul deceniu.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu