Becali în politica românescă

Un nou partid parlamentar a apărut pe firmament. Este vorba de PNG, partidul lui Gigi Becali. Oierul proprietar de fotbalişti l-a achiziţionat pe Corneliu Ciontu, dezertat de la PRM şi rămas în parlament. Ciontu îşi formase propriul partid – Partidul Popular, însă nu a reuşit să-l înregistreze în justiţie. În cele din urmă s-a transferat cu arme şi bagaje în curtea lui Becali, introducând partidul acestuia pe uşa din dos, în Parlament. Detaliile financiare ale tranzacţiei au rămas deocamdată necunoscute. Anunţul acestei isprăvi s-a făcut în direct, la postul de apartament OTV.

Partidul lui Becali este o structură similară partidului televiziune al lui Dan Voiculescu. La fel ca în cazul fostului PUR, există o singură justificare pentru existenţa formaţiunii politice: la PUR este vorba de trustul de presă Intact iar la PNG este vorba de însuşi Becali, promovat agresiv seară de seară pe micul ecran. Ambele partide au fost luate în râs, însă iată că PUR a ajuns în cele din urmă în Parlament şi la guvernare. Iar Becali vine din urmă, făcând primul pas către Parlament. Ceea ce înseamnă că nici venirea sa la guvernare nu mai poate fi exclusă. Sondajele de opinie îl creditează pe războinicul ruşinii – după cum îl alintă presa – la peste 5 procente. Becali a fost nominalizat pe lista celor mai mari români.

Speculantul de terenuri se foloseşte la maxim de calitatea sa de investitor în fotbal. Seară de seară, chipul său apare la principalele buletine de ştiri. Există posturi tv şi jurnalişti care au înţelegeri oculte pentru promovarea excesivă a filosofului de mahala.

Fost candidat la funcţia de preşedinte, Becali s-a făcut remarcat prin relaţiile sale strânse cu lumea interlopă şi prin tranzacţiile dubioase cu terenuri, aflate în cercetarea procurorilor. Jurnaliştii sunt principalii lui duşmani. Atât la televizor cât şi pe internet circulă numeroase filmuleţe cu tiradele mârlăneşti ale lui Becali împotriva ziaristelor sau ziariştilor care îl incomodează cu întrebări. Acesta este portretul unui politician român în plină ascensiune, politician care ţinteşte la funcţia supremă în stat.

Comportamentul agresiv al lui Becali vis-a-vis de presă în particular şi de critici în general, a făcut rapid prozeliţi printre apropiaţi. Înconjuraţi de o armată de bodyguarzi, atât managerul clubului Steaua cât şi mai nou şi jucătorii, s-au repezit violent la jurnalişti sau la suporterii critici. Norocul este că subordonaţii săi nu sunt încă funcţionari ai statului. Imaginaţi-vă însă cum ar arăta Becali într-o funcţie publică, să zicem Ministerul Afacerilor Interne, înconjurat de funcţionari care-l copiază în gesturi şi mentalitate.