Berea germană - peste tot în lume

În secolele trecute, mulți emigranți germani s-au stabilit pe alte continente. Au luat cu ei și cunoștințele lor, pe care le-au pus în aplicare în Lumea Nouă. Nu este deci de mirare că multe fabrici de bere din Canada sau SUA au astăzi nume cu rezonanță germană: Haffenreffer, Hudepohl-Schoenling, Schaefer. Unele au rămas la nivelul de mici producători, altele au devenit cunoscute în toată lumea.

În 1857, berarul german Adolphus Busch s-a mutat în St. Louis. Acolo a început să facă bere germană adevărată pentru tânăra națiune americană. Desigur, respectând legea germană a purității berii (berea nu are voie să conţină decât orz, hamei şi apă). Calitatea a fost pe primul loc pentru Busch. El l-a cunoscut pe un alt berar german emigrat în SUA, Eberhard Anheuser, cu a cărui fiică s-a căsătorit. Împreună au înființat o întreprindere care avea să devină mai târziu cel mai mare producător de bere din lume.

Peste 150 de ani mai târziu, strănepotul lui Adolphus Billy este proprietarul William K Busch Brewing Company. Berea sa tare este produsă tot după legea purității berii. William K Busch Company este parte din concernul Anheuser-Busch-InBev, care deține 21% din cota de piață mondială, mult peste orice alt competitor. Din portofoliul acestui gigant fac parte numeroase mărci de bere cunoscute peste tot în lume.

Și Boston Beer Company se bazează pe arta germană a berii. Compania este cea mai mare din SUA care se află încă în proprietate americană. Președintele companiei Jim Koch a descoperit în 1984 în podul casei sale rețeta de bere a stră-străbunicului său Louis Koch. A încercat să o reproducă în bucătăria sa și le-a dat prietenilor să încerce berea creată. A perfecționat produsul final și a creat într-un final Boston Beer Company, pentru a pune la dispoziția tuturor berea stră-străbunicului său. A numit berea Samuel Adams Boston Lager și a pus-o în vânzare pe 4 iulie 1985 la Boston, de Ziua Independenței. Doar șase săptămâni mai târziu, "Sam Adams" era numită cea mai bună bere a Americii.

Împreună cu specialiști ai berăriei "Weihenstephan" din Bavaria, cea mai veche din Germania și păstrătoare a legii purității berii, Koch a experimentat timp de doi ani tehnicile moderne de producție, fără a încălca însă granițele vechii legi. A rezultat un produs considerat o șampanie printre beri - "Infinium", o bere tare cu 10% alcool. Un litru costă 22 de euro.

Relicvă din perioada colonială germană

În 1897, în China, doi misionari germani au fost uciși. Pentru împăratul german Wilhelm II, care era de mai multă vreme interesat de China, a fost un pretext binevenit de a trimite nave de război în regiunea de coastă Kiaujou de la Marea Galbenă. Germanii i-au învins pe chinezi în zonă iar orașul Tsingtao a devenit centrul ocupației coloniale germane în China. Și unde sunt germani, este și bere: prima berărie din Tsingtao a fost înființată în 1903, sub numele "Germania".

"Norocul" nu a ținut prea mult cu ocupanții germani. În 1914 a început Primul Război Mondial iar forțele japoneze i-au alungat pe germani din regiune. Au păstrat însă berea, pe care au continuat să o producă sub numele "Tsingtao", întocmai după procedurile puse în mișcare de germani. Mai târziu, controlul a fost preluat de chinezi. Restul este istorie: "Tsingtao" este una din cele mai cunoscute beri ale lumii.

Brazilia - o țară a berii?

Când vine vorba de Brazilia, ne gândim de regulă la coctailuri răcoritoare, gen Caipirinha. Dar arta germană a berii și-a lăsat și în această țară amprenta. Louis Bücher din Wiesbaden a emigrat în 1885 la Sao Paolo și a pus bazele berăriei Antárctica. Aproape simultan, imigrantul elvețian Joseph Villiger producea prima bere "Brahma". Iar în cel mai german dintre orașele braziliene, Blumenau, se găsea bere germană produsă strict după legea purității berii, cel puțin așa se spune în reclamele de azi. Berăria "Eisenbahn" oferă azi peste 15 sortimente de bere și este una din cele mai de succes din Brazilia. Chiar dacă azi a lăsat-o mai moale cu legea germană a purității berii, ceea ce oricum nu-i interesează pe băutorii din afara Germaniei. Multe nume de beri produse de Eisenbahn își păstrează rezonanța germană: Dunkel, Weizenbock, Lust (das Nobelgebräu) - și Eisenbahn Kölsch.

Kölsch pe Everest

Berea tradițională din Köln este deseori ironizată de berarii și băutorii de prin alte părți, pentru că se servește în micuțele pahare de 0,2 litri. Gustul fin, ușor afumat este însă apreciat în lumea întreagă. Canadienii sunt în special încântați de specialitatea din Köln. Berăria Mt. Begbie se laudă cu al său "High Country Kölsch". Este considerată o bere ușoară de vară: "Este produsă cu drojdie originală 'Kölschbier'. Drojdia, combinată cu o porție de malț de grâu, oferă berii caracterul ei emblematic fin."

Orice producător german de Kölsch care aude această descriere se ia cu mâinile de cap: grâul nu are ce să caute în bere, conform legii germane a purității berii.

Dar "German Beer Purity Law" nu-i interesează pe mulți producători de succes de peste Ocean. Și producătorii mai mici produc Kölsch, chiar dacă numele este marcă protejată și are voie să fie dat doar berilor produse la Köln. Dar în afara Europei nu-și bate nimeni capul cu aceste probleme, cu atât mai puțin în regiunea muntoasă Himalaya. O berărie Sherpa independentă din Khumbu, la poalele muntelui Everest, și-a numit specialitatea "Khumbu Kölsch".

Multă bere germană și în România

Germania este cel mai important furnizor de hamei şi de bere pentru România, potrivit datelor transmise de Institutul Naţional de Statistică, la solicitarea săptămânalului economic Capital.

Importurile de hamei din Germania sunt în creştere de la un an la altul. Dacă, în 2013, România a importat peste 175.000 de kilograme de hamei (în valoare de 2,1 milioane de euro), în 2014 importurile au ajuns la 410.000 de kilograme (4,3 milioane de euro).

Şi în ceea priveşte berea, Germania este cel mai important furnizor din punctul de vedere al valorii. Aşadar, dacă în 2013 România a importat 16 milioane de litri de bere (în valoare de 6,8 milioane de euro), în 2014 cantitatea de bere luată de la germani a ajuns la 10 milioane de litri (6,7 milioane de euro)