Berlin: târgul de Crăciun din spatele fustelor ţigăneşti

Obiectele din argint, vesela, sau pălăriile de la „Mesteshukar Butiq“ atrag atenţia prin design-ul deosebit, mai mult decât prin provenienţa lor. Pentru că manufacturile sunt ceva obişnuit la târgul de Crăciun de lângă Opera din centrul oraşului, pe care berlinezii îl consideră cel mai nostalgic şi mai autentic din capitală.

Aşa că, surpriza apare în momentul în care descoperi, lângă frumoase pandante din argint sau papuci de casă, pe care se află simbolul Berlinului, fustele colorate tradiţionale ţigăneşti, sau ibricele şi oalele din alamă. O imagine cu totul nouă, care nu seamănă nici cu tradiţia germană şi parcă nici cu obiectele din folclorul vecinilor cehi, care se mai vând uneori iarna pe la târgurile berlineze. Pentru că de fapt, sunt obiecte tradiţionale ţigăneşti. Au fost aduse în premieră în capitala Germaniei şi realizate de meşteşugari romi din România.

„Mulţi ţigani din România sunt foarte talenaţi“

Pe unul dintre ei, argintarul Ionel Dumitru, l-am întâlnit la standul „Mesteshukar Butiq“. Ne povesteşte, pasionat, despre meseria lui, deşi clienţii, cu care mai schimbă o vorbă în limba engleză şi reparatul unei pudriere îi ocupă mai tot timpul:

„Mi-a adus o doamnă, de aici, din Germania, o pudrieră stricată. Este amintire de familie şi are 200- 300 de ani vechime. Şi mi-a zis că a încercat în multe ţări să o repare şi nu a reuşit. Nu a vrut nimeni să i-o repare. Când a auzit că eu pot să i-o repar, a rămas foarte impresionată şi mi-a spus că totuşi, mai există meserii vechi, care ar trebui ajutate să meargă mai departe, să se dezvolte.“

Mai departe a şi mers, la Berlin, după ce atelierul itinerant s-a plimbat cu surle, trâmbiţe şi mult succes, prin mai multe oraşe din România. Prezentarea obiectelor tradiţionale face parte dintr-un proiect mai amplu, „Casa romilor“, finanţat din fonduri europene, al cărui obiectiv e de a readuce meşteşugurile vechi ţigăneşti pe piaţa economică actuală. Şi odată cu ele o schimbare a imaginii romilor, în România şi Europa.

De la Berlin, mai departe

Am întâlnit-o la târgul din Berlin şi pe Cătălina Beţa, una dintre reprezentantele asociaţiei non-guvernamentale „Casa Romilor“, infiinţată la Bucureşti:

„E un proiect, care promovează cultura şi tradiţiile rome. Am intrat în proiectul ăsta, pentru a deschide un centru de creaţie, pentru copiii romi, din cartierul Dămăroaia. Centrul îşi propune să îi readucă pe copii la şcoală şi să-i ajute să-şi găsească domeniile în care sunt foarte talentaţi. Să-i dezvolte în aceste direcţii.“

Mulţi dintre cumpărători nu ştiu, că proiectul „Mesteshukar Butiq“ îşi propune, pe lângă schimbarea imaginii romilor în Europa, să promoveze copiii sau să creeze în jur de 500 de locuri de muncă pentru romi. Cu, sau fără întrebări suplimantare la stand, obiectele se vând de minune, chiar şi cele care depăşesc 100 de Euro.

„Toate sunt proiecte non-profit“, ne mai povesteşte Cătălina Beţa. „Ciprian Necula, care este capul acestor proiecte, îşi propune să arate lumii, să promoveze cultura şi tradiţiile rome. O parte dintre clienţi ne întreabă despre exponate, sunt interesaţi şi impresionaţi, de faptul că sunt făcute cu mâna, mai ales de persoane de etnie romă. Alţii nu ne întreabă nimic.“

Închirierea standului de la Berlin a costat destul de mult, spune Cătălina, care speră însă, ca treaba să meargă bine în continuare, astfel încât atelierul itinerant să ajungă şi în alte oraşe mari din Europa.

„Din epoca de piatră“

Obiectele realizate de Ionel Dumitru s-au vândut şi în România, însă acum, din spatele primului stand în străinătate, se bucură că oamenii pot vedea o altă imagine a romilor: pasiunea pentru meseria, învăţată de la bunici.

„Cu metalul respectiv, cu lemnul, cu fierul, cu argintul, cu aurul, cu piatra trebuie să te împrietenteşti, să-i dai suflet. Sincer, nu mă aşteptam. Sunt foarte încântaţi. Cineva chiar a spus: ‚Dom’le, omul ăsta vine din epoca de piatră. Numai în epoca de piatră se lucra cu atâta talent şi cu atâta dărnicie‘.“

Doi cumpărători germani tocmai îi apreciază talentul şi achiziţionează un ibric din alamă, în schimbul a 40 de euro. Îl întorc pe toate părţile, uşor sceptici, dar totuşi plăcut surprinşi de obiectele colorate, care... nu seamănă nici cu tradiţia germană şi parcă nici cu obiectele din folclorul vecinilor cehi, care se mai vând uneori iarna pe la târgurile berlineze.

Autor: Lavinia Piţu, DW-Berlin
Redactor: Medana Weident