Berlusconi şi poporul

Dincolo însă de caracterul monden al lucrurilor care se spun despre primul ministru italian, presiunea politică exercitată asupra acestuia a început să ia amploare. Chiar dacă nimeni nu-i atribuie lui Berlusconi rolul omului nevinovat, demisia lui este foarte improbabilă.

Escapade, escapade...

Silvio Berlusconi nu a negat nici o clipă faptul că ar fi invitat în reşedinţa sa mai multe domnişoare drăguţe. Premierul Italiei respinge însă afirmaţiile unei "callgirl", conform căreia ar fi plătit pentru vizita tinerelor fete. La nivel social, escapadele lui Berlusconi şi picanteriile vieţii acestuia nu au şocat nici pe departe. Şi asta pentru că societatea italiană cunoaşte de ani buni o fisurare a valorilor morale.

"Prima şedinţa a cabinetului Berlusconi a avut loc în mai 2008. O şedinţă inedită care a arătat direcţia pe care o va urma Italia pe viitor. Proaspătul şef de guvern s-a erijat într-un om al faptelor. A luat gunoaiele de pe străzi şi le-a trimis în străinătate pentru a fi arse. Costurile operaţiunii nu au contat absolut deloc"...

Sociologul milanez Roberto Biorcio a identificat câteva din principiile pe care le aplică Berlusconi atunci când vrea să fie în centrul atenţiei.

"Berlusconi apare personal la locul faptei, îi adună acolo pe toţi miniştri săi şi pozează în persoana care rezolvă problema. Face asta chiar şi-atunci când nu ar fi deloc cazul s-o facă. Cel mai recent exemplu în acest sens este cutremurul din Abruzzo, pe care Berlusconi l-a folosit în scop mediatic. Acum doreşte ca summitul G8 să aibă loc la Abruzzo. Cel mai important lucru pentru el nu este să găsească soluţii pentru o problemă, ci să lase impresia că instituţiile politice şi el însuşi se ocupă de ea", consideră sociologul Roberto Biorcio.

"Cultura Berlusconi"

Cu toate acestea, guvernul italian pare a lăsa deoparte probleme reale. Deficienţele depăşitului sistem de pensii, explozia costurilor din sănătate şi problemele de pe piaţa muncii sunt doar câteva exemple în acest sens.

Mai importante decât planurile de viitor, sondajele reflectă o largă susţinere populară a guvernului Berlusconi. În pofida picantelor amănunte despre viaţa lui privată, imaginea lui Berlusconi în popor nu este nicidecum ştirbită.

"După ce şi-a terminat treaba la serviciu, poate face ce vrea". Aşa gândesc mulţi italieni. Mai mult, ei sunt convinşi că în Italia există o "cultură Belusconi". O cultură al cărei principiu de bază este egoismul.

Autori: Kirstin Hausen / Vlad Drăghicescu
Redactor: Alexandra Sora