1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Bilanţ al activităţii CNSAS

Horaţiu Pepine20 iulie 2006

Recentele investigaţii ale CNSAS privind racolarea adolescenţilor de către Securitatea comunistă a creat o vie emoţie publică si un interes sporit pentru acest gen de reconsiderări istorice si morale. Activitatea de pîna acum a CNSAS ramîne însă contradictorie şi supusă tuturor contestaţiilor.

https://p.dw.com/p/B2yy

CNSAS a inceput sa functioneze putin inaintea alegerilor din anul 2000 si a facut atunci primele verificari privind colaborarea cu Securitatea a canddatilor la principalele functii in stat. Rezultatele au fost şocante şi dezamăgitoare totodată, întrucît cei care au apărut într-o lumină proasta au fost mai ales unii dintre membrii marcanţi ai taberei anticomuniste. Dan Amedeo Lazarescu de pilda membru marcant al Partidului National Liberal a fost unul dintre surprizele de atunci ca şi Mircea Ionescu Quintus ales ulterior preşedinte de onoare al PNL. Episodul primelor deconspirari a fost de natură să trezească o mare circusmpectie in legatura cu activitatea CNSAS. Fostii ofiţeri de Securitate ramineau in continuare necunoscuti in timp ce unele dintre victimele lor erau supuse oprobiului public. Ceea ce a sporit neliniştea a fost faptul ca nu era vorba de delatori voluntari, ci de victime ale închisorilor comuniste cum mai fusesera alti membri macanţi ai partidelor democratice ca Alexandru Paleologu sau Stefan Augustin Doinas.

CNSAS a început sa fie contestat chiar de catre unii dintre aceia are pledasera insistent in favoarea deconspirării trecutului comunist. Totuşi adevărata răspundere o purtau în realitate serviciile secrete care deţineau arhivele si selectau după bunul plac ce dau si ce nu dau publicitatii.

De la înfiinţarea sa şi pînă în anul 2005, CNSAS nu a reuşit sa obţină acces direct la arhive.

După alegerile din anul 2005 preşedintele Traian Basescu a cerut în cadrul CSAT serviciilor de informatii sa predea catre CNSAS toate documentele relevant. A fost un episod controversat deoarece in realitate documentele incarcate in camioane au fost depuse intr-un depozit nou fara instrumentele de evidenta. SRI incepuse sa ptredea o arhiva neutilizabila.

Guvernul a modificat ulterior legea prin ordonanţa de urgenţă pretinzînd serviciilor de infiormatii sa predea si instrumentele de evidenta. S-a remarcat insa ca si de asta data Guvernul s-a oprit la jumătatea drumului. În ciuda unei insistete campanii a societaii civile care cerea predarea integrală a arhivelor in locul in care se aflau ele, Guvernul a facut un nou compromis cu serviciile secrete admtind trasportarea fizica a kilometri de dosare, fapt care initirzie in ciuda tututror eforturilor accesul practic la documente.

În ciuda anumitor progrese care s-au făcut în ultimul timp relatia dintre CNSAS şi SRI ramine accidentata si nimeni nu are garantia ca documentele privitoare la o persaana sau alta au fost predate în intregime.

Este de remarcat ca CNSAS a reusit la un moment dat sa mute accentul de pe deconspirarea informatorilor pe aceea a ofiterilor de securitate. În 2003, graţie acţiunii voluntare a unor membri ai Colegiului, Andrei Pleşu, Horia Roman Patapievici si Mircea Dinescu s-au publicat primele liste cu securiştii torţionari. De atunci s-au publicat mai multe liste cu ofiţeri de securitate consieraţi vinovaţi, ultima datind din anul acesta. Totuşi trebuie să arătăm că majoriatatea sînt persoane foarte vîrstnice, de mult pensionate sau chiar decedate. Exista si citiva ofiteri relativ mia tineri in jur de 50 de ani, dar nu se stie daca se mai afla in sistem.

In toti anii aceştia întreaga activitate de deconspirare a trecutului comunist a fost umbrita de banuiala ca SRI si SIE si-au protejat de fapt oamenii pe care au continuat să-I foloseasca.

Recent o organizatie neguvernamentala a cerut CNSAS verificarea a 200 de nume din presa si din societatea civila. Dar ţinînd seama de modul cum au decurs lucurile este greu de crezut ca foştii ofiţeri de securitate reciclaţi şi care pot fi utilizati ca agenti de influenţă ar putea fi deconspirati. Cei care vor fi daţi în vileag ar putea fi tot informatorii oarecare, care in trecutul lor fie nu au avut tăria să reziste şantajului, fie au avut voluptatea vicioasă a vieţii duble. Dar dacă societatea civilă urmăreşte cu adevărat transparentizarea vieţii publice, atunci desigur că nu pe aceştia ar trebui să-i caute în primul rind, ci pe aceia care continuă să lucreze în scopuri nedeclarate.