Bilanţul guvernării laburiste a premierului Marii Britanii Tony Blair

Tony Blair a anunţat ieri în oraşul Trimdom din nordul ţării, unde cu 23 de ani în urmă şi-a început cariera politică, că se retrage din funcţia de preşedinte al partidului laburist şi din cea de premier. La sfîrşitul lui iunie pentru Tony Blair începe timpul cînd îşi va putea scrie memoriile şi va putea cîştiga bani buni ca preţuit orator.

Să fi trecut între timp doar zece ani?. Cel care cu mare dificultate, după lungi tergiversări a anunţat ieri data cînd se va retrage din funcţia de preşedinte al partidului laburist şi de premier al Marii Britanii arăta mult mai îmbătrînit decît tînărul dinamic care prelua în 1997 frîiele partidului laburist şi se instala ca premier în Downing Street 10. În anii care s-au scurs de atunci s-au întîmplat multe.

Tony Blair a devenit unul din actorii principali pe scena politică internaţională. El este cel care ne-a făcut să uităm că Marea Britanie a fost timp de 18 ani înaintea lui, în mîna conservatorilor, sub „Doamna de fier”, Margaret Thatscher şi apoi sub urmaşul acesteia, palidul John Major. Blair a reuşit să schimbe imaginea tradiţională a partidului muncitorilor şi sindicaliştilor, făcîndu-l accesibil şi clasei de mijloc. Din entuziasmul care a însoţit anunţarea cu mare pompă a „celei de a treia căi”, a rămas din păcate foarte puţin.

După trei victorii electorale noul partid laburist al lui Tony Blair rămîne la putere în parlamentul londonez. Dar la alegerile comunale şi pentru adunările regionale din Scoţia şi Wales care au avut loc pe 3 mai, alegătorii şi-au spus clar părerea. Laburiştii au pierdut masiv la urne, mai ales în citadela lor tradiţională , în Scoţia. Cu siguranţă Tony Blair şi-a ocupat deja locul în istorie. El este cel care a condus Marea Britanie în secolul al 21-lea.

Reformnele sale economice, care au avut la bază realizările din era conservatoare a dnei. Thatscher au adus Marii Britanii, prosperitatea. Rata şomajului a scăzut la un nivel record. In Marea Britanie s-a introdus salariul minim. S-au investit miliarde în domeniul sanitar şi educaţional, în condiţiile în care deficitele sunt din ce în ce mai dureros resimţite. Incheierea conflictului din Irlanda de Nord se numără printre cele mai mari merite ale guvernării Blair.

Chiar în această săptămînă Blair a putut culege roadele eforturilor şi speranţelor sale, atunci cînd duşmanii de neîmpăcat, şeful protestanţilor Ian Paisley şi cel al organizaţiei Sinn Feins, Martin McGuinness şi-au dat mîna şi au format un guvern de unitate naţională. Blair va rămîne în memoria colectivă şi ca premier al campaniei pentru imaginea modernă a ţării insulare. El a fost foarte apropiat şi de Casa Regală, mai ales după moartea prinţesei Diana, cînd a găsit cuvintele de consolare potrivite aşteptate de britanici. Sub Tony Blair politica a devenit înscenare mediatică.

Alegătorii au început din ce în ce mai mult să se îndoiască de veridicitatea relatărilor politice. Neîncrederea alegătorilor a atins punctul culminant în momentul cînd războiul din Irak nu a putut fi justificat cu dovezi certe. Disputele ivite i-au fost nefavorabile lui Blair. Potrivit sondajelor, aproape 60 la sută din britanici consideră că războiul din Irak a fost cea mai gravă eroare a lui Tony Blair.

Si anunţarea oficială, aşteptată îndelung a datei de retragere din funcţii a fost o înscenare mediatică. Ea s-a produs tocmai în circumscripţia electorală unde Blair şi-a început cariera politică ca parlamentar laburist. Si aici el a încercat să se justifice pentru sprijinul mult criticat în favoarea lui G.Bush şi pentru rolul Marii Britanii în războiul din Irak. Blair continuă să rămînă ferm pe poziţia deciziilor sale, afirmînd că a făcut ceea ce, după părerea sa, a fost just pentru ţara sa. Ca şi Margaret Thatscher, Blair a stat prea mult timp la putere.

El va rămîne în istorie ca o figură remarcabilă, un mare comunicator de idei, ca modernizator al partdiului laburist şi al politicii britanice. Dar acuzaţiile de corupţie în partidul său şi eşecul aventurii catastrofale din Irak vor face ca Blair să rămînă mult timp în memorie nu doar cu părţile sale pozitive.