Bilanțul potențial al unei afaceri întunecate

Într-o postare pe blogul personal, Monica Macovei semnalează un viciu legal care ar face imposibilă avizarea exploatării de la Roșia Montană. Roșia Montana Gold Corporation (RMGC) pretinde că are o licență de exploatare validă (47/1999), dar  trece sub tăcere faptul că nu a reușit să obțină un acord de mediu în termenul legal de 180 de zile. Dacă în săptămânile următoare Ministerul Mediului și Padurilor îi va acorda în fine avizul dorit, el ar sosi cu o întârziere de 12 ani. Mai mult decât atât, titularul inițial al licenței de exploatare a trecut prin tot felul de transformări sucesive, ceea ce pretinde o reluare a procesului. ”În aceste conditii, se întreabă Monica Macovei, are Ministerul Mediului și Pădurilor calitatea de a acorda un aviz de mediu pentru un proiect minier a cărui licență este inexistentă?” Răspunsul este categoric: ”În opinia mea, întreaga procedură ar trebui reluată și întoarsă la Agenția Națională de Resurse Minerale și Guvern. Iar Agenția trebuie să verifice dacă se poate exploata aurul și prin alte metode, nu cu cianură, iar dacă nu, să se renunțe la acest proiect.”

 În final deputata europeană propune ca soluție alternativă înscrierea galeriilor romane în patrimoniul UNESCO și încurajarea turismului în zonă.

Monica Macovei reia pe scurt analiza și concluziile unuia dintre cele cuprinzătoare și mai lipsite de ambiguități rapoarte pe tema exploatării de la Roșia Montană: ”Adevărul despre proiectul Roşia Montană” publicat în 14 iunie 2010 de o echipă de la Academia de Studii Economice coordonată de profesorul Ion Gh. Roşca, rectorul instituției.

După o analiză legală, ecologică și economică, după o comparație extinsă cu alte exploatări similare din lume, Raportul ASE ajunge la această teribilă constatare: dacă va aproba proiectul, statul român va oferi unei companii străine 313 tone de aur, 1483 de tone de argint, va sacrifica un patrimoniu vechi de 2000 de ani, laolaltă cu șansa unei dezvoltări durabile și va obține în schimb: 1.581.760 de tone de substanțe periculoase din care 192.000 de tone de cianură de sodiu și un ”dezastru durabil”. Acesta ar fi, în optica raportorilor, bilanțul acestei afaceri cu atâtea fațete întunecate

Monica Macovei a adoptat mereu o postură critică față de acest proiect și s-a remarcat inițial votând în favoarea rezoluției Parlamentului European, care solicita Comisiei să interzică cianurile. Cu excepția ei, întregul grup PDL din PE (și în pofida opiniei majoritare din grupul PPE), a votat împotriva Rezoluției. Diferențele acestea de opinie sunt importante, căci pun în evidență singularitatea poziției sale nu doar în grupul de la Bruxelles, dar și în cadrul PDL din țară. Cel puțin cu privire la acest proiect, Monica Macovei, deși a fost aleasă vicepreședintă a partidului la Convenția din mai anul trecut pare să aibă o poziție foarte slabă. De altfel mesajul ei pare oarecum ciudat, căci nu se adresează nici primului ministru, nici ministrului de resort și cu atât mai puțin președintelui Traian Băsescu. Apelul Monicăi Macovei face figura unui soi de ”bouteille à la mer”, un SOS adresat tuturor și nimăni. Prin comparație, anul trecut consilierul prezidențial Eckstein Peter demisiona din funcție considerând că opiniile sale și ale președintelui Traian Băsescu cu privire la Roșia Montană au devenit ireconciliabile.

Autor: Horațiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Medana Weident