1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Birocraţia dezlănţuită

Petre Iancu9 iulie 2004

Ce e de fapt Uniunea Europeană? Şi cum se va dezvolta continentul purtând în cârcă proiectul său constituţional mamut?

https://p.dw.com/p/B18b
Doi prieteni la toartă nu întru totul fericiţi de imaginea lor din presă. Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin şi cancelarul Germaniei, Gerhard Schroeder, tăcînd cu obstinaţie în reacţie la reproşurile masive iscate de "afacerea Yukos".
Doi prieteni la toartă nu întru totul fericiţi de imaginea lor din presă. Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin şi cancelarul Germaniei, Gerhard Schroeder, tăcînd cu obstinaţie în reacţie la reproşurile masive iscate de "afacerea Yukos".Imagine: AP

Sub sugestivul titlu: ”Birocraţia dezlănţuită”, ziarul berlinez Die Welt a procedat azi la un demers cu totul neobişnuit, publicând integral acest text juridic enorm, de 10 ori mai voluminos decât constituţia SUA, nu fără a tipări alături, pe prima pagină, editorialul pe acest subiect, un veritabil semnal de alarmă. Fiindcă, potrivit ziarului, ”noua UE a şi devenit un stat, chiar dacă fumigenele Bruxellesului continuă răsputeri să încerce să învăluie în ceaţă acest fapt”. Noua constituţie întăreşte în exces competenţele centralei, în detrimentul mecanismelor de control, al statelor naţionale şi regiunilor, provocând ceea ce istoricul britanic Antony Beevor, citat de ziarul berlinez, a calificat drept ”o autodescătuşare a birocraţiei”- O birocraţie, care încearcă să reglementeze viaţa cetăţenilor pînă în cele mai mărunte detalii. Despre adevărata faţă a Europei, privită din unghiul relaţiilor transatlantice, mai citim în ziar:

”Ronald Reagan amintea cîndva că americanii sunt o naţiune care şi-a creat un guvern. Lucrurile stau invers în Europa. UE e un guvern în căutare de-o naţiune. Mai precis: UE e un guvern lipsit de naţiunea care să-i confere legitimitate. Nu există nici azi o identitate europeană, (alta decât cea dată de suma părţilor ei componente). Speranţa, conjurată de intelectuali pe marginea războiului din Irak că Europa se va naşte din spiritul antiamericanismului s-a dovedit o nostalgie neghioabă. ...”

Europenii, mai constată Die Welt, continuă să depindă de protecţia Americii, iar fără trupele SUA din timpul războiului rece, europenii nu s-ar fi bucurat de pacea cu care atâta se mândresc. Incât, potrivit ziarului, ieşirile antiamericane incriminând un prezumtiv ”hegemon apusean destructiv nu reflectă decât angoasele de castrare ale unor foste mari puteri”, tot mereu silite să admită cu amărăciune că nu sunt în stare să-şi rezolve propriile probleme.

În timp ce presa occidentală se ocupă în continuare de Irak, ziarul israelian Haaretz de controversatul verdict al Curţii Internaţionale de la Haga, declarând ilegală bariera de securitate construită de statul evreu spre a împiedica infiltrarea teroriştilor palestinieni, cazul Yukos domină editorialele germane. La unison, comentatorii germani de la stânga la dreapta, de la Frankfurter Allgemeine Zeitung la Frankfurter Rundschau, trecând prin Sueddeutsche Zeitung condamnă fără drept de apel arbitrariul "războiului de gherilă", purtat de Valdimir Putin împotriva concernului petrolier rusesc şi a întemeietorului său Mihail Hodorkovski. Simultan, ziariştii critică însă cu maximă vigoare şi decizia cancelarului german Gerhard Schroeder de a închide ochii faţă de fărădelegile Kremlinului în cursul vizitei lui la Moscova. Koelner Stadtanzeiger scrie în context: ”aparţine de ritualul dictatorilor şi autocraţilor să declare că nedreptăţile din propria ţară ar constitui o afacere internă, spre a se apăra astfel de reproşuri externe. La Moscova, Schroeder a preluat această terminologie, aprobând prin urmare metoda lui Putin. A crede că Schroeder îi face astfel un serviciu prietenului său de la Kremlin e o eroare la fel de fatală ca şi iluzia potrivit căreia o atare atitudine ar fi profitabilă pentru economia germană şi interesele ei comerciale în Rusia. Vechiul principiu al progresului obţinut prin comerţ ar fi reclamat, dimpotrivă, ca Schroeder să-i ceară diplomatic, dar ferm, partenerului său rus, să dea dovadă de corectitudine şi transparenţă. A-i oferi un certificat de bună purtare lui Putin aşa cum a făcut Schroeder la Moscova e în consecinţă o gafă pentur un promotor al economiei şi dovada lipsei de instinct pentru un protector al democraţiei”.

Le Monde de la Paris pune degetul pe rană reliefînd că ”nu poţi clama edificarea unui sistem democratic, călcîndu-l concomitent în picioare prin recursul la metode ale erei comuniste”. Visînd dirijismul statal, Putin îşi conduce ţara pe drumul rătăcirii, al instabilităţii, îndoielilor şi al fugii de capital în măsura în care disociază dezvoltarea economică de statul de drept. De aceiaşi părere e şi Sueddeutsche Zeitung din Munechen. Ziarul avertizează că Putin crează haos, practicând ”nu o dictatură a justiţiei, ci o tiranie a arbitrariului”, devreme ce persecută cu asemenea brutalitate un singur concern şi pe şeful său, pe care i-a izolat nejustificat de alte firme petroliere dimpreună cu patronii lor, şi ei datornici fiscului.

Samavolnicii încă şi mai teribile înfierează blegianul de Standaard, care cere Comunităţii Internaţionale să nu ignore cea mai amplă catastrofă umanitară din lume devastând vestul Sudanului. In această regiune africană mare cât Franţa au murit în ultimele luni zeci de mii de oameni Naţiunile Unite fiind obligate să intervină, iar lumea să preia din nou un rol militar în Africa. ”Experienţele din Ruanda şi Somalia nu trebuie să constituie un pretext al pasivităţii”, opineză cotidianul din Bruxelles. In schimb, de Vokskrant din Haga salută proiectul creării unei trupe de pace panafricane, pledând în favoarea rezolvării de către africani a propriilor lor conflicte.