Bisericile şi discriminarea

Directiva ar fi menită să-i apere pe cetăţenii celor 27 de state membre de orice dezavantajare din pricina vârstei, religiei, sexului sau orientării lor sexuale.

Conform Comisiei Europene, se urmăreşte ca toţii cetăţenii UE să obţină un acces egal la educaţie, servicii medicale şi spaţiu locativ.

Marţi, planul Comisiei de a acţiona la nivelul întregii Uniuni împotriva discriminărilor a fost dezbătut de Parlamentul European. În timp ce social-democraţii şi liberalii susţin proiectul, conservatorii i se opun, întrucât ar spori, potrivit lor, birocraţia.

Să presupunem că o femeie în vârstă încearcă să obţină în satul ei un loc într-un azil de bătrâni al bisericii. Femeia a rămas singură, cu sănătatea şubrezită şi nu mai e capabilă să se lipsească de ajutorul altora. Cu toate acestea, nu e primită în cămin, întrucât confesiunea ei e alta decât a bisericii care-l administrează. Ar reprezenta respingerea ei o discriminare?

„Da, în opinia mea acesta este un caz critic”, a afirmat de pildă euro-deputatul social-democrat Lissy Groener, membră a grupului de parlamentari de la Bruxelles, care militează în favoarea adoptării , de către Comisie, a directivei anti-discriminare. Potrivit ei, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului se va adopta un verdict privind „perpetuarea acestei practici de către bisericile catolică şi evanghelică din Germania. În Germania şi în alte ţări bisericile dispun de dreptul de a discrimina în continuare”, a adăugat ea, revoltată.

Groener a condamnat de exemplu „piedicile profesionale din calea acelor homosexuali, care-şi pot pierde slujba, deîndată ce-şi manifestă deschis orientarea sexuală”.

Legea germană anti-discriminare, adoptată în 2006, interzice doar defavorizarea la locul de muncă. Or, directiva europeană ar urma să se extindă asupra multor altor domenii, precum de pildă închirierea de locuinţe de către străini, sau accesul în magazine al handicapaţilor forţaţi să se deplaseze în scaune cu rotile.

Patronatul german a lansat avertismente, potrivit cărora adoptarea unei atari directive, oricât de bine-intenţionată ar fi, ar împovăra viaţa economică.

În termeni similari s-au exprimat şi europarlamentarii conservatori. Creştin-socialul Markus Ferber a regretat bunăoară „imixtiunea tot mai frecventă a oficialităţilor de la Bruxelles în viaţa cotidiană a cetăţenilor europeni” şi efectul unei directive, care nu ar face „decât să amplifice birocraţia”. Ferber a deplâns în context lezarea principiului subsidiarităţii şi a reliefat „utilitatea examinării lucide” a nivelului local, regional, naţional sau european, la care e bine să fie luate diversele decizii. „Directiva”, a opinat el sec, „nu e de competenţa UE”.