Blair cere reformarea politicii bugetare europene

„Germania şi Franţa îl arată cu degetul pe Tony Blair", scriu ziarele britanice. Dar Blair îşi păstreză rolul de ţap ispăşitor al Europei şi îşi apără “NU”-ul cu privire la scăderea rabatului britanic: "Nu pot să fiu de acord, pentru că altfel, nu ar fi fost bine nici pentru Europa şi nici pentru Marea Britanie“.

Rabatul britanic este, în fapt, avantajul financiar câstigat - dupa negocieri dure - de fostul prim ministru conservator Margaret Thatcher, in 1984. Ea a obţinut ca Marea Britanie să primeasca anual de la bugetul european suma de 3 miliarde de lire sterline drept compensatie pentru faptul că nu beneficiaza decât de 2.5% din bugetul pentru subvenţii agricole, pe când Franta - de exemplu -primeste un sfert din acest buget.

Pentru concetăţenii lui Blair este foarte clar: primul ministru ar fi fost foarte greu iertat de britanici în cazul în care ar fi aderat la punctul de evedere al Bruxellului cu privire la rabat, iar presa l-ar fi acuzat că a “vândut interesele” Marii Britanii. Opinia, aproape generală, în regatul unit este că Anglia oferă foarte multe Europei şi în schimb primeşte , prea puţin.

Premierul laburist a primit felicitări pentru poziţia sa ieri şi din partea şefului opoziţiei conservatoare, Michael Howard: „Nimeni nu este mai fericit decât mine. A fost foarte corectă apărarea rabatului britanic. În această privinţă, primul ministru are tot sprijinul nostru.”

Pe de altă parte, pentru eurosceptici, “NU”-ul spus de Tony Blair nu trebuie înţeles ca un NU spus Europei, ci mai degrabă ca o încercare de reformare din temelii a bugetului European. Problema rabatului poate fi interpretată în sensul că Marea Britanie nu mai poate plăti pentru Europa. Însă mai întâi, trebuie luat în considerare faptul că 40% din banii europeni sunt dirijaţi către agricultură: “asta nu este posibil”, spune Blair. Uniunea Europeană intră astfel cu un dezavantaj clar în competiţia din secolul 21.

Tony Blair se prezintă astfel ca un reformator al Europei în vederea modernizării, nu ca unul care frânează Uniunea ci mai degrabă unul care o accelerează, cel puţin aşa îi place să creadă. Criza Uniunii Europene, a spus el rezultă din aceea că liderii politici nu reuşesc să ajungă la o înţelegere: „adevărata criză a Uniunii Europene, este că liderii nu reuşesc să transmită mesajul către propriul electorat". Problema bugetului, a subliniat Blair, va fi una dintre temele importante în perioada preşedinţiei britanice a Uniunii Europene.