1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

BND - un serviciu de informaţii folosit abuziv

Monika Griebeler/Ovidiu Suciu6 decembrie 2013

La scurt timp după înfiinţarea sa, Serviciul German de Informaţii Externe, BND, a efectuat activităţi de spionaj şi pe plan intern şi a strâns date despre politicieni şi partide.

https://p.dw.com/p/1ATUq
Imagine: picture-alliance/dpa

Serviciile secrete acţionează în umbră, departe de ochii publicului. Aceasta este natura lor. Următoarele rânduri, scrise la începutul anilor 60 de fostul şef al BND Reinhard Gehlen ar fi trebuit să nu ajungă vreodată la urechile opiniei publice: politicianul social-democrat Willy Brandt ar fi fost "un om foarte muncitor, mânat de o mare ambiţie". Potrivit celor scrise de Gehlen, ca primar al Berlinului de vest "el ar fi fost impus berlinezilor de către aliaţi".

Klaus-Dietmar Henke a avut însă acces la aceste înscrisuri. El este un istoric de 66 de ani, purtător de cuvânt al Comisiei independente de cercetare a istoriei BND. Împreună cu colegii săi, el scoate acum la lumină secretele serviciului de informaţii externe. De exemplu, câţi nazişti au fost angajaţi după război în cadrul serviciilor de informaţii. Sau cât de surprinzătoare a fost pentru BND revolta populară din fosta RDG din 17 iunie 1953.

Controlarea duşmanilor...şi a prietenilor

O altă temă pentru comisia amintită este abuzarea serviciului de informaţii externe de către guvernul cancelarului Konrad Adenauer. Politicianul conservator a guvernat Germania federală între 1949 şi 1963.

Cancelaria ar fi trebuit de fapt să supravegheze activitatea BND. "Suspiciunea că serviciul este folosit în mod abuziv de către guvern a planat în întreaga eră Adenauer deasupra BND. Dar nu a putut fi niciodată dovedită", spune Henke. "Astăzi ştim că prezenţa pe plan intern a BND, ca să-i spun aşa, a fost mult mai amplă decât şi-au închipuit oamenii la vremea aceea."

Cancelarul Konrad Adenauer, într-o ipostază din 1952
Cancelarul Konrad Adenauer, într-o ipostază din 1952Imagine: Bundesarchiv, B 145 Bild-F078072-0004 / Katherine Young / CC-BY-SA

Cancelarul Adenauer a folosit serviciul de informaţii externe pe plan intern, în interes politic personal. A însărcinat BND să strângă informaţii despre prietenii şi duşmanii săi, despre opoziţie şi aliaţi - de exemplu despre politicianul social-democrat Brandt, dar şi despre ministrul conservator Franz Josef Strauß.

Câteva sute de informatori, plasaţi strategic în toate domeniile importante din politică şi viaţa socială, transmiteau date către BND, potrivit istoricului Henke. Iar şeful BND Gehlen retransmitea mai departe informaţiile către Cancelaria federală. "Cele mai multe date nu au fost transcrise pe hârtie, dar avem nişte dosare din care reiese clar modul în care Adenauer decidea ce trebuie să facă serviciul."

În arhivele BND se găsesc cel puţin 210 dosare despre politicieni, oameni de ştiinţă şi jurnalişti. Fragmente din ziare, notiţe din discuţii şi declaraţii - toate rezumate pe până la 500 de pagini. Conţinuturile nu sunt deosebit de interesante sau surprinzătoare, conform lui Henke. Problema cea mai mare este însă faptul că biroul cancelarului a dat ordin ca aceste date să fie colectate prin acţiuni de spionaj.

Un joc după propriile reguli

Instituțiile care desfășoară activități secrete, cum ar fi serviciile de informații, eludează de multe ori legile chiar și în statele democratice. Obiective plasate sub sigla interesului de stat - cum a fost protecția împotriva spionajului, invocată de Adenauer, sau lupta anti-terorism, în cazul serviciului american NSA - sunt folosite pentru a legitima acțiuni de multe ori dincolo de limita acceptabilului ale serviciilor. Astfel vede lucrurile Bodo Hechelhammer, un istoric chiar din curtea BND, care colaborează cu comisia independentă amintită.

Dezvăluiri precum cele făcute de această comisie generează dezbateri importante privind influența și controlul serviciilor secrete. Până în ziua de azi, BND este supravegheat de Cancelaria federală. Istoricul Klaus-Dietmar Henke solicită o schimbare pentru a putea cu adevărat controla activitatea serviciilor: "Un responsabil cu controlul care să nu răspundă în fața Cancelariei, ci în fața Parlamentului; aceasta ar fi singura modalitate de a ține sub control cu adevărat un astfel de serviciu."

Comisia independentă de istorici care încearcă să facă lumină în trecutul recent al Germaniei
Comisia independentă de istorici care încearcă să facă lumină în trecutul recent al GermanieiImagine: picture-alliance/dpa

Care control?

Gerhard Robbers, specialist în drept constituțional la Universitatea Trier, este de acord că trebuie împiedicată folosirea abuzivă a serviciilor secrete. În opinia sa, există deja premisele în acest sens: "Legea fundamentală spune clar că Parlamentul trebuie să înființeze o comisie care să supravegheze serviciile de informații."

Acest for de control lucrează, la rândul său, în secret. Membrii comisiei sunt obligați să păstreze secretele și față de ceilalți colegi parlamentari, pentru că informațiile la care au acces sunt extrem de cuprinzătoare: "Acest for are dreptul de a convoca și interoga angajați ai serviciilor, conducerea acestora, inclusiv miniștrii, de asemenea de a avea acces la diverse documente. Comisia poate controla aproape toate activitățile", explică Robbers.

Tot el adaugă însă: "Au existat mereu disensiuni cu privire la cât de multe și cât de relevante informații pune guvernul la dispoziția comisiei parlamentare de control." În viziunea sa, colaborarea dintre executiv și comisia parlamentară ar trebui îmbunătățită considerabil.

Încă un secret

Dacă forul de control din Bundestag nu știe despre unele acțiuni, nici nu poate să întrebe despre ele. Dosarele de politică internă alcătuite în primii ani de funcționare a BND - la cererea Cancelariei federale - au fost distruse în 1969-1970. Doar cu ajutorul anumitor dubluri au reușit istoricii să reconstituie dosarele.

Iar dacă, după Adenauer, și alți cancelari au folosit în interes propriu serviciul de informații externe rămâne, deocamdată, secret. Comisia independentă are pentru moment voie să facă lumină doar în anii de început ai BND, în perioada 1945-1968.