Bomba iraniană cu explozie întârziată

În ciuda unor declaraţii parţial contradictorii, China şi Rusia rămân cei mai puternici avocaţi ai renunţării la sancţiunile ceva mai dure, propuse de puterile occidentale, spre a convinge Teheranul să se supună legislaţiei internaţionale şi să nu-şi fabrice bombe atomice.

Lor li se adaugă însă şi unele puteri emergente, de felul Indiei şi Braziliei, precum şi guvernele unor state vecine, teoretic aliate ale occidentului, care, cum este cel islamist, al premierului turc Erdogan, au început de asemenea să respingă ideea unui embargo anti-iranian.

Concomitent, oficialii fundamentalişti-islamici de la Teheran, ai căror lideri teocraţi au ameninţat în repetate rânduri Israelul cu un genocid şi au declanşat o amplă represiune internă spre a amuţi opoziţia reformistă, se arată convinşi de impotenţa occidentului. Potrivit lor, sub Obama, America n-ar avea voinţa necesară să adopte şi să impună măsuri ferme, anti-iraniene, necum să declanşeze un război.

În ciuda intensificării revendicărilor occidentale de adoptare a unei noi runde, mai aspre, de sancţiuni, Teheranul are motive multiple să se considere la adăpost.

China comunistă de pildă, importă 11 la sută din necesarul ei de energie din Iran. În plus, într-o fază dificilă precum cea prin care trece în prezent economia globală, confruntarea cu o ţară atât de bogată în petrol precum Iranul nu e avantajoasă pentru nimeni.

Dar pericolul iranian a devenit acut. Mulahii persani şi-au accelerat nu doar programul nuclear, ci şi-au amplificat şi capacităţile militare convenţionale, între care în special cele balistice. În plus, ideologia extremistă a liderilor iranieni, care neagă Holocaustul şi se consideră angrenaţi într-un conflict metafizic cu un occident calificat drept „satanic", conferă regimului de la Teheran o imprevizibilitate dintre cele mai primejdioase.

A sosit de mult timpul înlăturării acestei ameninţări. În ce măsură ea se va produce printr-un mult discutat raid israelian, rămâne de văzut. Statul evreu a indicat în repetate rânduri că nu va asista pasiv la înarmarea nucleară a unui stat duşman, precum Iranul.

Fapt este că un astfel de raid israelian, calificat drept "o catastrofă" nu numai de către oficialii ruşi, ci şi de cei francezi, şi de alţii, devine din ce în ce mai probabil, dacă pertractările, ezitările şi nehotărârea manifestată de Comunitatea Internaţională se vor perpetua.

"Bomba cu explozie întârziată" continuă, aşadar, să ticăie. Dacă va exploda, partea leului din responsabilitatea pentru detonarea ei ar apăsa pe umerii Chinei comuniste, a Rusiei şi a puterilor emergente. Dar nici SUA n-ar fi lipsite de o parte de vină, în măsura în care administraţia Obama va fi eşuat în eforturile de a convinge lumea să se confrunte deschis cu ameninţarea iraniană şi s-o elimine odată pentru totdeauna.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder