Bombe şi rachete

Editorialiştii panoramează noua situaţie din Orientul Apropiat, de la aspectele concrete ale escaladării bruşte a conflictului israeliano-palestinian după o perioadă de relativă acalmie şi pînă la aproximarea cauzelor unor confruntări ce riscă să degenereze într-un nou război, cu implicaţii nefaste nu doar asupra întregii regiuni ci şi a politicii mondiale.

Astfel, pare a se răzbuna şi faptul că în campania electorală americană, ambii candidaţi nu au acordat atenţia cuvenită nici situaţiei din Orientul Apropiat şi, cu atît mai puţin, politicii internaţionale, sugerează pe prima pagină editorialistul cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. În răstimpul relativului calm ce a domnit în regiunea de frontieră israeliano-palestiniană, Hamas ar fi avut răgazul necesar de a-şi perfecţiona arsenalul de rachete. Ideea că Iranul nu ar fi cu totul străin de această campanie de modernizare a mijloacelor militare ale extremiştilor islamişti din Fîşia Gaza îşi face loc în cuprinsul articolului care enunţă şi o nedumerire incomodă: nu cumva atacul israelian împotriva obiectivelor militare ale organizaţiei Hamas din Fîşia Gaza, este determinat şi de apropiatele alegeri unde Netanjahu doreşte să-şi asigure o majoritate confortabilă mizînd pe cartea securităţii naţionale?

Totuşi, după ce luni de-a rîndul guvernul israelian a întîmpinat cu stoicism rachetele lansate dinspre Fîşia Gaza spre aşezările evreieşti din proximitatea frontierei, era firesc ca el să ajungă la capătul răbdării – argumentează BADISCHE NEUESTEN NACHRICHTEN.

Un punct de vedere adoptat cu vehemenţă retorică şi de DIE WELT care scrie: „trebuie să fi de-a dreptul prost sau ameţit de propagandă spre a crede că guvernul israelian şi-ar putea permite să tolereze ca un teritoriu locuit de un milion de suflete să fie zile de-a rîndul, ţinta unor atacuri cu rachete.”

Care, din punct de vedere strategico-militar, sunt „într-atît de lipsite de sens încît nici Hamas însuşi nu-şi poate explica ce i-a apucat pe militanţii aripii sale extremiste să forţeze din nou răbdarea israelienilor ca şi cum populaţia Fîşiei Gaza nu ar fi avut deja suficient de suferit” – estimează SÄCHSISCHE ZEITUNG, dînd de înţeles că rachetele lansate de Hamas asupra aşezărilor evreieşti au funcţionat aidoma unui bumerang.

Deşi LA CROIX crede că în confruntările de acest fel este greu de spus cine a lovit primul, dimensiunea noului val de violenţă nu i se pare surprinzătoare ziarului catolic francez. Fiindcă se ştie că „în Israel, partidele din coaliţia de guvernare mizează pe cartea ripostei violente, încrezătoare în copleşitoarea superioritate a armatei naţionale”.

Dacă israelienii trebuie să desemneze „persoana care ripostează cel mai dur sau mai brutal la provocările palestiniene, fără ezitare majoritatea lor va opta pentru Netanjahu. Care ştie prea bine acest lucru şi de aceea, în pragul alegerilor şi-a evidenţiat această calitate specială, bombardînd din nou Fîşia Gaza şi ucigînd un important lider Hamas, fără a se lăsa stînjenit nici de victimele în rîndul populaţiei civile nici de încălcarea principiilor dreptului internaţional ,acestea nefiind decît nişte argumente în favoarea realegerii sale”, consideră FRANKFURTER RUNDSCHAU.

In mod „indiscutabil, organizaţia radical-islamică Hamas oferă o ideală suprafaţă de proiecţie, fiind sursa reală a pericolului. Liderii extremişti din Fîşia Gaza iau în calcul, cu sînge rece, această situaţie, conştienţi că riposta militară israeliană va face victime în rîndul populaţiei civile, spre a putea exclama apoi în faţa lumii: iată ce le face Israelul prea puternic oamenilor nevinovaţi.

O iresponsabilitate ruşinoasă” – exclamă editorialistul cotidianului NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG, menţionînd că „niciuna din părţi nu nutreşte o voinţă de pace.” Totuşi, după ce guvernul de la Ierusalim a anunţat că „la nevoie, nu se va da înapoi nici de la o ofensivă terestră, este încă suficient de limpede că Israelul nu are nici un interes să intre cu trupe în Fîşia Gaza. Obiectivul unei astfel de ofensive, dacă ea ar fi declanşată, este acela de a le veni definitiv de hac liderilor Hamas.” Numai că, îşi continuă SÜDDEUTSCHE ZEITUNG demonstraţia, „ocazia este tardivă. Căci, spre deosebire de războiul precedent, Hamas este acum sprijinit şi de Egipt. Din acest motiv, o acţiune militară de proporţii în fîşia Gaza implică automat riscul unei extinderi a conflictului în întreaga regiune. Şi pe cît de bine pusă la punct ar fi o intervenţie militară israeliană în ţinuturile palestiniene, pe atît de incontrolabilă poate fi evoluţia ei şi pe atît de imprevizibile vor fi efectele acesteia.”

Efecte pe care NEUE ZÜRCHER ZEITUNG le aproximează astfel: „Este imaginabil ca guvernul egiptean, în urma presiunilor interne, să permeabilizeze şi mai mult frontiera spre fîşia Gaza. Ceea ce ar contraveni acordului israeliano-egiptean de cooperare în domeniul securităţii, aflat în vigoare în timpul preşedintelui Mubarak. Încălcarea acestuia ar deteriora şi mai mult şansele creării unui stat palestinian şi ar periclita şi mai masiv securitatea statului Israel, ce nu poate fi garantată prin ridicarea de noi ziduri”, şi mai înalte.

In situaţia dată, ne aflăm în faţa primejdiei unui „nou război care, pe lîngă cel din Siria, va agrava situaţia deja explozivă din Orientul Apropiat” – conchide DARMSTÄDTER ECHO.