Boxerul care poate face KO un regim politic

În ring este o fiară. O fiară este şi când stă în colţul ringului, susţinându-şi fratele. Împreună, cei doi Klitschko deţin titlurile mondiale la toate cele patru categorii de box - Vladimir are trei, Vitali al patrulea. Doar unul împotriva celuilalt nu intenţionează să se bată vreodată.

Vitali se bate, de ceva vreme, cu tendinţele autoritariste ale puterii de la Kiev. Dar, ca şi în competiţia cu banii din boxul profesionist, ştie cât de departe poate merge. La puţin timp după ce parlamentarii apropiaţi preşedintelui Viktor Ianukovici au votat împotriva demiterii Guvernului Azarov, Klitschko le-a cerut protestatarilor aflaţi şi astăzi în stradă să se abţină de a lua cu asalt sediul Legislativului. Strada l-a ascultat. Strada care, poate, într-o zi îi va purta numele, aşa cum visează Vitali Klitschko. Dar nu-şi doreşte ca lumea să îşi aducă aminte de campionul mondial la box - ci de viitorul preşedinte al Ucrainei.

Deocamdată, lui Klitschko îi lipseşte principalul atu: nu are experienţă politică. Nu ştie să facă politică. Dar se implică. Se implică trup şi suflet. Antrenorul său de box, germanul Fritz Sdunek, l-a văzut la televizor şi l-a sunat pe mobil. A sunat degeaba. Klitschko nu i-a răspuns. Era atât de preocupat de misiunea de lider în mjlocul mulţimii încât l-a ignorat pe omul care i-a stat alături din 1996 şi l-a pregătit pentru fiecare luptă dusă în ring - până la titlul mondial. Acum, însă, lupta se duce altfel.

Boxul este, se spune, un sport pentru derbedei practicat de domni. Politica, în schimb, este o activitate pentru domni, pe care o practică din ce în ce mai mulţi derbedei. Regulile sunt altele. Loviturile sunt altele.

Lovitura politică a lui Vitali Klitschko se numeşte Udar. Partidul Udar. Alianţa Democrată Ucraineană pentru Reforme. Udar, în limbile slave, înseamnă lovitură. Vitali e obişnuit să lovească şi să primească deasupra de centură. De data aceasta, însă, va trebui să înveţe să se apere şi sub centură. Feţele tumefiate, pline de sânge, cu care a coborât uneori din ring, sunt nimic faţă de ce i se poate întâmpla în viitoarea campanie electorală pentru prezidenţialele din 2015.

Are de înfruntat un sistem construit, într-o sută de ani, pe scheletul vechilor structuri sovietice - şi pe care o jumătate de deceniu de liberalizare politică "portocalie" nu a fost în stare să-l cureţe. Are de luptat şi cu un adversar cumva invizibil: mâna Rusiei, protectoarea tuturor regimurilor autoritare din spaţiul ex-sovietic. Ţarul de la Kremlin, Vladimir Putin, nu i-a iubit niciodată pe fraţii Klitschko - a adus meciuri pentru titlul mondial la Moscova, în speranţa că cei mai buni pugilişti ruşi îi vor umili pe fraţii ucraineni. Degeaba. E greu să câştigi în faţa unor oameni care par a juca şah în ringul de box. Dacă nu chiar imposibil.

La alegeri, însă, tabla de şah pe care uriaşul ucrainean pare că baletează va fi invadată nu de pioni şi nebuni, ci de buldozerele unui mastodont politic, succesor al vechiului imperiu comunist.

Există, totuşi, un antecedent în viaţa lui Vitali Klitschko: a mai învins cândva orânduirea sovietică - şi, anume, în propria-i minte. Tatăl, ofiţer al Armatei Roşii, detaşat în Kîrgîstanul sovietic, şi bunicul, fost ofiţer al poliţiei politice staliniste NKVD, l-au educat în spiritul comunismului biruitor. A devenit, însă, un om deschis spre lume, cu o solidă credinţă democratică.

Prima - şi poate cea mai dificilă bătălie pe care a câştigat-o. Următoarea s-ar putea să fie mult mai grea. Nu de alta, dar preşedintele Viktor Ianukovici îl ia cât se poate de în serios pe noul lider din stradă al opoziţiei ucrainene, Vitali Klitschko.