Bucureşti. O idee uitată

Exasperate, două umbre cu forme incerte se preling pe chipul tern al unui bloc mut. Doi oameni, ambii din Bucureşti, işi dispută la ceas târziu de seară locul de parcare. Briceagul unuia dintre ei îi şopteste ceva taios la ureche intransigentei persoane pe care o are in faţă. Celălalt, enervat şi plictisit de discuţia care se prelungeste inutil şi fără rezultat concret, tranşează cazul. Scoate un pistol şi îi face cadou celuilalt câteva bile. În piept.

Confruntările umane sunt arbitrate partinitor de exasperarea care viciază dialogul.

Bucureşti. Ideea pe care nu o are nimeni.

Dincolo de ploaia de brichete care cade peste terenul de fotbal, departe de trafic, de sutele de ambuteiaje si de nesfârşitele înjurături, departe de autobuzele ticsite de oameni - conservele cu patru roţi - care transportă oamenii dintr-o parte în altă a Şantierului, se află un oraş numit Bucureşti. Un oraş a cărui intimitate socială este permanent violată. Un copil needucat, rebel şi scăpat din mână, care sapă gropi – la propriu – în care cad deopotrivă maşini şi oameni. Capitala Romaniei este oraşul pe care nu-l vrea nici un bucureştean. O idee uitată.

Gramatical, Bucureştii sunt un gând frumos exprimat cu stângăcie. Odată la patru ani, acest gând este colportat energic dintr-o parte în alta a scenei politice şi devine laitmotiv electoral. Fapt este însă că, indiferent de numele primarului, pe buletinul european al Capitalei, nu apare doar chipul autorităţilor, ci şi figurile, uneori deloc fotogenice, ale unora dintre cei care il populează.

Recuperarea

Gradul de civilizaţie al unui oraş nu se măsoară exclusiv în numărul de parcări şi străzi astfaltate. Poate că primarul poartă vina pentru nesfârşitele gropi şi pentru gunoaiele uitate lângă stâlpii de electricitate. Însă gestul de a-ţi împinge aproapele într-una din aceste gropi, jubilaţia terfelirii altcuiva cu ajutorul gloanţelor în numele unui loc de parcare – nimic din toate acestea nu ar trebui să facă parte din limbajul social al unui cetăţean european. Un cetăţean european cu o idee clară a oraşului pe care îl contestă şi pe care şi-l doreşte în aceaşi măsură.

Confiscat de mediocritatea care-l ucide, oraşul Bucureşti, cu buletin de Europa, poate fi recuperat doar de acei oameni care încă mai cred în el.