Buget şi promisiuni neonorate

PDL a înaintat o moţiune simplă pe tema bugetului de stat, prin care a cerut guvernului să prezinte cât mai repede cu putinţă un proiect pentru bugetul anului 2013. În replică, ministrul de Finanţe, Florin Georgescu, a cerut deputaţilor să admită că e greu să alcătuieşti un buget raţional în plină campanie electorală.

Toţi ştiu acest lucru, dar PDL se pregătise la un moment dat să exploateze tocmai această dificultate. Prima variantă a moţiunii a cuprins şi solicitarea demisiei ministrului de finanţe. Se pare însă că, în ultima clipă, democrat liberalii au descoperit calea înţelepciunii, renunţând la solicitarea maximală. Implicit, ei au admis şi faptul că ministrul de finanţe a reuşit, în lunile de când a preluat protofoliul, o administrare prudentă, validată şi de calificativele bune ale creditorilor externi. De fapt, renunţând să mai ceară demisia ministrului de finanţe, PDL a admis că moţiunea însăşi îşi pierde raţiunea de a fi, dar există o inerţie a vieţii politice care nu poate fi înfrântă uşor.

Ar trebui de fapt să existe un pact, nescris, între toate forţele politice să nu exploateze niciodată aceste dificultăţi. Opoziţia nu ar trebui niciodată să oblige guvernul să greşească sau să-l împingă în situaţii imposibile pe care apoi să le exploateze politicianist. Se ştie că înainte de alegeri există mereu o mare tentaţie de a face promisiuni şi o mare presiune din partea publicului şi tocmai de aceea ar fi nimerit ca bugetul să fie scos, pe cât posibil, din temele de campanie.

În 2008, partidele româneşti au făcut o greşeală imensă susţinând la unison, împotriva guvernului în funcţiune, majorarea salariilor profesorilor cu 50%, pentru ca imediat după alegeri, guvernul nou instalat să anuleze toate promisiunile. Aşa ceva nu ar trebui să se mai întâmple. Prin acele promisiuni neonorate a fost compromisă grav însăşi relaţia morală dintre aleşi şi alegători, cu urmări dramatice care se văd până astăzi.

Cei care îl laudă pe preşedintele Băsescu şi guvernul Boc că au redus cheltuielile ca nimeni alţii în Europa, nu înţeleg că liderii români au greşit grav prin faptul că au înşelat toate aşteptările. Făcând exact contrariul a ceea ce au promis să facă, ei au distrus şi umbra de încredere care mai exista în viaţa publică românească. Pe scurt, preşedintele Băsescu îşi merită pe deplin impopularitatea şi ar fi firesc să accepte preţul.

Discuţia despre buget are legătură cu toate acestea, căci este întotdeauna de preferat să nu creezi mari aşteptări. Iar în situaţia de faţă, este de preferat ca guvernul să nu propună un buget pentru 2013 înainte de alegeri şi să lase guvernului viitor, oricare ar fi el, această responsabilitate.