Bunăstare în schimbul libertăţii

Conducerea comunistă a unei ţări în care copierea cu fidelitate absolută a produselor străine (de la tenişi la trenurile transrapide, pare a fi devenit o nobilă îndatorire) se obstinează în a refuza „pe vecie” copierea sistemelor politice occidentale - anunţă cu litere de-o şchioapă majoritatea ziarelor germane azi.

Unele dintre acestea, precum FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG şi WIESBADENER KURIER sesizează contrastul dintre proaspăt încheiatul scrutin prezidenţial american, desfăşurat sub imperativul unei impecabile transparenţe şi faraonicul congres al comuniştilor chinezi, transformat într-o maşină de aplauze şi un camuflaj al realei identităţi al noului ales la conducerea Imperiului de Mijloc, Xi Jinping.

Faptul că majoritatea chinezilor preţuiesc mai puţin valorile occidentale ale libertăţii decît perspectiva unui trai mai îmbelşugat nu poate constitui un argument în favoarea continuării unei politici dictatoriale. Chiar dacă ani de-a rîndul acest „troc” a funcţionat, pacea socială internă fiind răscumpărată de vertiginoasa creştere economică, acum modelul turbo capitalismului chinez îşi atinge limitele atrage atenţia RHEINISCHE POST, pornind de la sporirea neliniştilor sociale, a nemulţumirii populaţiei faţă de modul discreţionar de a acţiona al autorităţilor şi faţă de corupţia endemică, aflată în creştere. Dacă Hu Jintao a izbutit pînă acum să amăgească poporul cu promisiuni de reformă şi să ţină în frîu nemulţumirile sociale prin cenzură şi represiuni, lui Xi Jinping îi va fi cu certitudine mai greu să iasă la liman cu aceleaşi metode, consideră STUTTGARTER ZEITUNG.

Nu mai puţin dificilă este aproximarea căii pe care China o va apuca sub presiunile interne crescînde în favoarea democratizării – admite LA REPUBLIQUE DU CENTRE. Ziarul francez relevă şi un paradox: tocmai succesul economiei chineze a fost cel care le-a permis potentaţilor comunişti să ocolească pe traseul lor politic, democratizarea. Or, criza economiei globale, criza euro ar putea pune frînă exporturilor chineze, ceea ce s-ar răsfrînge negativ şi asupra bunăstării generale a populaţiei. Nemulţumirile care ar putea izbucni şi spori într-un atare caz, vor şubrezi cu certitudine şi sistemul politic cimentat de comunişti.

Cine şi-a imaginat că izbînda premierului elen conservator Samaras de a fi impus un nou pachet de economii valorînd 13,5 miliarde de euro, ar fi o victorie autentică, se amăgeşte. Triumful lui este unul à la Pyrrhus. El trebuie să se pregătească deja pentru a doua bătălie după ce Pasok, cel mai important partener de coaliţie, este pe cale de a se dizolva iar stînga democrată ia distanţă faţă de politica sa, notează DIE TAGESZEITUNG, insistînd asupra agresivităţii cu care partidul stîngii reclamă noi alegeri iar naţionaliştii urlă din răsputeri.

Ce-i de făcut? Grecia are nevoie de un Marshallplan, altminteri ţara se va scufunda tot mai adînc în haos avertizează NEUE RUHR ZEITUNG. Pe un ton pesimist, DIE WELT descrie scenariul evoluţiei: falimentul Greciei nu ar fi nicidecum finalul ci începutul unei drame provocată ţărilor aflate la ananghie de datoriile uriaşe ce nu pot fi combătute decît prin datorii şi mai exorbitante.

In atari condiţii nu este de mirare că euro scepticii de care Marea Britanie nu duce deloc lipsă, se simt tot mai îndrituiţi să recomande Regatului Unit să părăsească Uniunea Europeană. Relaţiile dintre Londra şi Bruxelles sunt comparate de FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG cu binecunoscutele probleme de matematică din manualele claselor primare: două trenuri pleacă din două gări diferite unul către celălalt, cu viteza X; cînd se vor ciocni? Între cele două trenuri s-a postat însă Angela Merkel - menţionează cotidianul german, mizînd pe forţa şefei guvernului de la Berlin de a tempera puseurile izolaţioniste ale Londrei. Nu de alta, dar fără Anglia şi Germania se va simţi singură în Uniunea Europeană conchide comentatorul.

Despre o nouă manevră politică a premierului Ponta, destinată să-i sporească popularitatea, relatează BERLINER ZEITUNG în articolul intitulat „Preşedintele şi medicul de la urgenţă”. Este evident vorba de numirea lui Raed Arafat în funcţia de ministru al sănătăţii. Ziarul trece în revistă conflictul declanşat în urmă cu nişte luni de planurile guvernului de-atunci, de parţială privatizare a sectorului sănătăţii. In semn de protest, Arafat, foarte agreat de cetăţenii ţării, a demisionat din funcţia de secretar de stat pe care o deţinea. Mii de cetăţeni au ieşit în stradă. Cotidianul berlinez nu trece sub tăcere meritele lui Arafat, istoria popularităţii sale crescînde. De care Ponta vrea să profite în pragul alegerilor din decembrie, oferindu-i vajnicului medic un mandat politic, pe care acesta îl scotea din discuţie în urmă cu cîteva luni. Intre timp, se pare că Arafat şi-a dat seama că angajamentul său în favoarea unui sistem medical de urgenţă riscă să fie zadarnic dacă nu intră şi el în politică, deduce comentatorul german.