Buncărul în care au fost ascunse miliarde de mărci germane
În timpul Războiului Rece, Banca Federală a ascuns o rezervă de 15 miliarde de mărci germane într-un loc strict secret despre existenţa căruia nu aveau habar nici măcar vecinii. Fostul buncăr a devenit muzeu particular.
Subteranul secret
În timpul Războiului Rece, Banca Federală şi-a construit o trezorerie şi un sistem de buncăre pentru depozitarea unor fonduri de urgenţă. Proiectul a fost strict secret şi bine protejat faţă de potenţiale atacuri. În adâncurile unei teren de 9000 de metri pătraţi dintr-o aşezare umană la Mosel a fost construit un buncăr cu suprafaţa de 1500 de metri pătraţi şi culoare de 300 de metri lungime.
"Biroul" buncărului
Fostă proprietate a unui medic, clădirea de pe terenul sub care a fost construit buncărul a fost amenajată ca centru de şcolarizare al Băncii Federale. Singurul care ar fi ştiut despre existenţa trezoreriei "din beci" se pare că ar fi fost coordonatorul centrului. Această încăpere servea ca birou de urgenţă în cazul unui atac nuclear.
Teama de contaminare
Echipa din subteran putea fi protejată de emisii radioactive şi alte pericole cu costume speciale şi măşti de gaz. De asemenea, la dispoziţia acesteia mai existau o cameră de decontaminare şi un aparat menit să măsoare gradul de contaminare nucleară al fiecărei persoane.
Adăpost pentru 175 de bărbaţi
Buncărul nu era prevăzut doar ca ascunzătoare a miliardelor de mărci şi a personalului care le păzea. În cazul unui atac nuclear, acesta ar fi putut adăposti 175 de persoane. Mai precis: 175 de bărbaţi. Căci la construirea grupurilor sanitare nu au fost luate în considerare şi amenajări pentru femei. Proviziile din buncăr ar fi ajuns pentru 2 săptămâni.
Contactul cu lumea exterioară
Accesul "locuitorilor" buncărului la lumea exterioară putea fi asigurat de aici prin intermediul mai multor telefoane şi a două linii telegraf. "Firul roşu" cu Ministerul Afacerilor Interne ţine, probabil, de domeniul legendelor.
Uşa către miliardele de mărci
Construcţia nu a servit niciodată ca adăpost nuclear, ci ca trezorerie. În spatele unor uşi cu o greutate de câteva tone. Puţinele chei disponibile nu erau ţinute în buncăr. Singurii care aveau acces la ele şi cunoşteau combinaţiile de numere erau anumiţi oameni ai Băncii Federale. Banii erau număraţi cu regularitate. Niciodată nu a lipsit niciun ban din trezorerie.
15 miliarde "puse bine"
Bancnotele ar fi servit ca numerar de rezervă în cazul în care marca germană ar fi fost destabilizată prin lansarea în circulaţie a unei mase mari de bani falşi. Nu s-a întâmplat niciodată. În 1988, înaintea încheierii Războiului Rece, teama a dispărut, iar rezerva de bani a fost distrusă. Ca documente istorice au mai rămas doar câteva bancnote.
Muzeu particular
Petra şi Manfred Reuter, proprietarii unei firme de transport persoane dintr-o localitate învecinată, au inaugurat un centru de documentare. În 2014 cuplul a cumpărat buncărul şi terenul aferent din localitatea turistică Cochem la râul Mosel. În fostul centru de şcolarizare vor deschide un hotel.
Cochem - noua atracţie turistică de pe Mosel
Buncărul este monument protejat la fel ca multe alte construcţii din Cochem - localitate care se mai mândreşte cu o cetate neogotică, un centru medieval, case tradiţionale şi desigur vin. Centrul de documentare a devenit acum un alt punct interesant de pe harta turistică a urbei.