Burnout - maladia secolului XXI

„Cine mai locuieşte acolo unde lucrează?” - se întreabă autorii anonimi ai scandalosului manifest al Comitetului Invizibil, intitulat Insurecţia ce va veni, spre a constata, în capitolul trei al incendiatoarei cărţulii, că „Viaţa, sănătatea, dragostea au devenit precare. De ce s-ar sustrage munca acestei legi?”.

Finalmente tocmai teama pierderii locului de muncă este una din cauzele pentru care cei care au de lucru, lucrează din ce în ce mai mult, biciuiţi de imperativul permanentei autodepăşiri.

Noile medii au făcut posibilă continuarea serviciului şi de acasă, după încheierea programului, forţînd linia de separaţie între activitatea profesională şi repaos, între viaţa particulară şi cea publică, spre a putea ocupa prin muncă tot mai mult din spaţiul rezervat odihnei.

Rezultatul: o societate obosită, astenizată, din ale cărei arcane caută să ne scape Byu -Chul Han, autorul unei cărţulii foarte inteligente, docte şi totuşi accesibile, intitulate Societatea surmenată. Se poate afla din paginile ei, între multe altele, că excesivul pozitivism al epocii noastre, presiunea unei obligativităţi a performanţelor, ar duce la transformarea individului, dar şi a societăţii, într-o maşinărie autistă a autodepăşirii profesionale.

Dezechilibrul tot mai grav între vita contemplativa şi vita activa, în defavoarea celei dintîi şi în folosul celei de-a doua, ar alimenta între altele nervozitatea şi isteria hiperactivei societăţi contemporane.

Nu doar serioasa revistă DER SPIEGEL, ci şi mai frivolele publicaţii, în care, pe lîngă programele TV, cititorii mai au parte de sfaturi şi informaţii mai mult sau mai puţin utile, alături de revistele de specialitate, precum cele de psihologie ori studiile sociologice şi filozofice abordează intens, încă de la începutul acestui an, problema sindromului burnout sau, mai pe înţelesul tuturor, al asteniei, al epuizării, al depresiei psihice. „Lumea secolului XXI este rapidă, obositoare, imprevizibilă. Milioane de locuitori ai Republicii Federale cad victimă aşa numitului sindrom burnout, în spatele căruia se ascunde adesea o adevărată depresie”, scrie DER SPIEGEL în cuprinsul unui dosar special consacrat noului sindrom.

Dar ştiut fiind că statisticile sunt mai puţin convingătoare decît expunerea unor cazuri individuale, sunt descrise „păţaniile” unor cetăţeni de rînd, dar şi ale unor personalităţi ale vieţii publice, scriitori, sportivi, jurnalişti, politicieni. Cu toţii au trecut prin supliciile depresiei, ale burnout-ului, revenind la normalitate, dar cu teama de a o pierde în orice moment, din nou.

Ce antidot există la maladia secolului XXI? „Uneori este suficient să-ţi schimbi viaţa, să-i dai un nou sens. In fond, nu ai decît o singură viaţă”, mărturisea una din victimele scăpate din strînsoarea încă tabuizatei suferinţe.

Mai există însă şi alte terapii. De pildă, cea recomandată de Byu -Chul Han, după lectura unor scrieri ale lui Nietzsche: redescoperirea forţei tămăduitoare a uitatei vita contemplativa.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M. Iancu