Bush şi ale lui viziuni pentru următorii 60 de ani

La 60 de ani de la înfiinţarea statului Israel multe lucruri ce păreau imposibile au devenit realitate. În acest context, în plenul parlamentului israelian, preşedintelui Bush nu i-a fost greu să vorbească mai mult despre viziuni decât despre politica reală. Mai ales atunci când tema centrală rămâne posibila sau imposibila pace dintre israelieni şi palestinieni. Uitat pare planul din toamna trecută, de stabilire a păcii până la finele acestui an. Bush a prezentat, în schimb, o imagine a ceea ce s-ar putea întâmpla în următorii 60 de ani: pace în Israel, palestinienii într-un stat democrat propriu şi restul ţărilor din regiune - incluzând Siria şi Iranul - ca democraţii libere.

Încă 60 de ani?

Nimic de obiectat, cu excepţia întrebării: încă 60 de ani? Cu ceva ani în urmă, Bush era mai optimist, anunţând că, o dată cu căderea lui Saddam Hussein, începea efectul dominou-lui pentru democratizarea zonei. Între timp se ştie cât de greşită era previziunea.

De această dată, Bush nu mai planifică nici un război. Puţinele luni din mandat care i-au mai rămas nu îi mai permit asemenea decizii. Nici pentru stabilirea păcii nu mai ajunge mandatul lui: s-a pierdut prea mult timp în ultimii ani şi însuţi Bush nu este pregătit să afirme clar şi răspicat ce aşteaptă de la ambele tabere în schimbul păcii.

Bush preferă să vorbească despre alianţa indestructibilă dintre Israel şi Statele Unite ale Americii, să-l numească pe premierul Ariel Scharon "Luptător pentru Pace" şi să îi sprijine pe cei care refuză contactul cu Hamas întrucât "cu criminalii nu stai de vorbă".

Bineînţeles, Bush are dreptate când spune că nici un stat nu poate fi obligat să negocieze cu cei care ameninţă cu distrugerea. Dar care este alternativa? Unde rămâne susţinerea pentru palestinienii dornici de pace şi pregătiţi să accepte concesii? Nici un cuvânt în acest sens în plenul Knessetului.

Premierul israelian Ehud Olmert s-a dovedit mai curajos decât preşedintele George W. Bush când, pe fundalul protestelor parlamentarilor de dreapta - a declarat că Israelul şi Knessetul ar accepta soluţia celor două state: unul palestinian lângă Israel.

Bush în schimb a repetat vechile devize: Washingtonul va sprijini în continuare şi pe deplin Israelul, mai ales în faţa presupusei ameninţări nucleare din partea Iranului. În Arabia Saudită şi Egipt - următoarele etape ale turneului său - Bush s-ar putea bucura de mai multă înţelegere, în ciuda criticii la adresa politicii din Iran, dată fiind situaţia actuală din Liban. Dar lipsa de implicare în procesul de pace nu va fi deloc un motiv de mulţumire. La Riad şi la Cairo, dar mai ales la Rammlah, Gaza şi Ierusalim se spera la mai mult decât la viziuni idealiste fără un fundament real.