Bush, războiul şi americanii

Preşedintele Statelor Unite a pierdut sprijinul populaţiei în privinţa politicii duse în Irak. Nerăbdarea cetăţenilor care solicită în număr din ce în ce mai mare retragerea trupelor americane din Irak creşte. Cele mai noi sondaje de opinie vorbesc de la sine. Peste 1700 de americani ucişi, şi tendinţa este ascendentă, din ce în ce mai multe explozii şi atentate împotriva cărora trupele americane şi forţele irakieniene proaspăt instruite nu au găsit pînă acum nici un anitdot. Faţă de construirea infrastructurii există din ce în ce mai multe rezerve, iar numărul civililor ucişi creşte. Din ce în ce mai mulţi cetăţeni americani nu mai văd sensul prezenţei trupelor proprii în Irak. Casa Albă se abţine de la comentarii, iar atunci cînd o face o face cu rezerve şi nu conform realităţii. Se spune că atunci cînd în Irak vor exista destule forţe bine instruite, armata americană se va întoarce acasă. Totuşi, aceste promisiuni nu mai sunt suficiente nici măcar pentru deputaţii din partidul republican al lui George Bush, care solicită din ce în ce mai zgomotos un termen pentru retragerea trupelor americane din teritoriul irakian. Preşedintele Bush nu trebuie să se mai teamă în faţa luptei electorale pe când deputaţii da, căci alegerile legislative sunt programate pentru noiembrie, anul viitor. Fiecare deputat, care înaintea declanşării ofensivei din Irak ridica în slăvi aşa-numita „intervenţie în favoarea libertărţii”, prezintă acum iniţiative legislative menite să stopeze acţiunile armatei americane în această ţară. La polul opus se situează preşedintele Bush şi cabinetul său: în Irak, prioritare sunt libertatea şi democraţia. Acolo însă procesul de democratizare pare să se fi împotmolit: elaborarea unei constituţii nu este nici pe departe definitivată, deşi ea ar fi trebuit să fie gata pînă la 15 august. Aceasta ar fi poate răzbunarea pentru faptul că, pînă acum, nu a fost creat un plan clar de implicare a suniţilor, a căror reprezentare în comisia de elaborare a constituţiei este extrem de slabă. Lipsit de soluţii, se spune că guvernul american duce tratative în culise privind propunerea de amnistiere a rebelilor. Luată în calcul şi Uniunea Europeană, al cărei vis legat de constituţia comună s-a destrămat în mod spectaculos, acum se speră într-un nou sprijin obţinut în urma conferinţei cu tema „Irak” la Bruxelles. La rîndul ei, de luni de zile, armata americană îşi stabileşte propriile ţeluri de recrutare, întrucât tot mai mulţi tineri nu văd sensul în a-şi satisface serviciul militar ca soldaţi în Irak. Mulţi îşi amintesc de sfârşitul anilor 60 când, în Statele Unite, opinia publică începuse să-şi manifeste dezacordul faţă de războiul din Vietnam. Coşmarul „Vietnam” se poate repeta acum, căci neliniştea populaţiei americane atinge cote alarmante. Între timp există tot mai multe îndoieli că populaţia Americii va fi pregătită să aştepte pînă ce Irak-ul va fi capabil să se ţină pe propriile-i picioare.