Buthan. Democraţie la mare altitudine

Chiar dacă poporul doreşte păstrarea monarhiei, alegerile decise de rege consolidează drumul către democraţie al Buthanului.

Însăşi trecerea Buthanului de la monarhie la democraţie reprezintă o premieră prin modul discret în care s-a realizat. În timp ce tările vecine precum Tibet, Nepal sau India se confruntă cu o serie de tulburări, Buthanul se îndreaptă spre democraţie.

„Procesul de democratizare a Buthanului nu a fost declanşat de o revoluţie. Împreună cu tatăl său, regele a decis că drumul pe care trebuie să meargă Buthanul de acum înainte este democraţia“. – declară Palden Tshering, membru al Partidului Bunăstării.

Artizanii trecerii de la monarhie la democraţie în Buthan sunt, aşadar, membrii familiei regale. Aceasta conduce destinele Buthanului de aproape un secol.

După o lungă izolare, anii 60 marchează o uşoară deschidere a regatului către lume. Turiştilor li se permite vizitarea ţării, iar în anul 1971 îndelung izolatul regat al Buthanului devine membru ONU.

Cei 600 000 de locuitori se declară mulţumiţi. Sfârşitul anilor 90 a însemnat apariţia televizorului şi a Internetului. Sistemul de sănătate s-a îmbunătăţit, speranţa de viaţă a crescut de la mai puţin de 40 de ani la 66 de ani, iar copiii pot învăţa o meserie. Toate aceste lucruri sunt meritul regelui Jigme Singye Wangchuk, care acum doi ani, înainte de a-l încorona pe fiul său ca rege, a decis că ţara trebuie să devină o democraţie. Şi totuşi, locuitorii Buthanului nu văd necesară organizarea de alegeri.

„De ce trebuie să ne apucăm să reparăm un lucru ce nu este stricat? Trăiam bine şi sub rege. Toţi eram fericiţi, iar ţara mergea bine.“ – spune un locuitor din Buthan.

El nu este singurul care crede că democraţia nu este necesară câtă vreme sistemul actual îi mulţumeşte pe oameni. Părerea lui este împărtăşită şi de o locuitoare. Nici ea nu consideră necesară înlocuirea monarhiei, însă crede că este datoria ei să voteze, dat fiind că este vorba de viitorul ţării.

„Mi-aş fi dorit ca regele să rămână în continuare conducătorul nostru. El însă ne oferă libertatea de a ne alege singuri conducătorii. Aşa că noi, ca buni cetăţeni, trebuie să mergem să votăm. Chiar dacă avem îndoieli, nu trebuie să uităm că este vorba de viitorul ţării noastre.“

Cele două partide care iau parte la alegeri promit mai ales continuitate. Programele lor politice sunt aproape identice. Dezideratul politic este unul singur: dezvoltarea. O dezvoltare care să respecte însă tradiţiile şi mediul înconjurător.

Mesajul unuia dintre candidaţi, Yeshey Zimba, este cât se poate de clar.

„Noi vorbim poporului despre asumarea responsabilităţii. Este ca într-o familie. Tatăl are grijă de copii şi de pregătirea lor profesională. Iar când aceştia se fac mari, trebuie să fie oameni responsabili.“

Şi totuşi, Buthanul se confruntă cu o serie de probleme. Problemelor legate de sărăcie şi şomaj li se adaugă relaţia dificilă cu populaţia hindusă de origine nepaleză din sudul ţării, căreia guvernul de la Thimpu îi refuză anumite drepturi cetăţeneşti. În urma tulburărilor din anii 90, zeci de mii de persoane au emigrat în Nepal.

„Peste 130 000 de oameni au fost forţaţi să plece şi trăiesc de 17 ani în exil. A vorbi despre democraţie ignorând 130 000 de persoane nu mi se pare a fi decât o glumă. Cum poate exista democraţie în Buthan fără aceşti oameni? Asta nu este democraţie, ci o ruşine.“ – declară Ghimire, un politician aflat în exil.