Când e extremistul mai fericit?

Există destui oameni în satele din zonă care nu sunt informaţi despre semnificaţia reală a autonomiei teritoriale, cea culturală fiind deja un fapt, precum şi cetăţeni mult mai interesaţi de prosperitatea lor economică decât de forma de organizare administrativă a zonei în care locuiesc. În această direcţie ar trebui să se îndrepte dezbaterea pe tema autonomiei teritoriale.

Din păcate, discuţiile publice au alunecat cu promptitudine pe toboganul periculos al unei logici „lovitură-ripostă”. De exemplu, este limpede că preşedintele ANAF, Sorin Blejnar, nu cunoaşte filozofia non-violenţei lui Mahatma Gandhi, căci greu este să-i înţelegem decizia în ceea ce-l priveşte pe subalternul său, secuiul Csibi Barna. Într-un gest extrem menit să aprindă focul tensiunilor inter-etnice, Csibi a spânzurat în piaţa publică din Miercurea-Ciuc o păpuşă cu chipul lui Avram Iancu, erou paşoptist al românilor ardeleni. Blejnar a găsit de cuviinţă să riposteze printr-un gest la fel de periculos: detaşarea lui Csibi în interes de serviciu în Abrud, oraş din regiunea natală a lui Avram Iancu. Glumă proastă sau acţiune necugetată, cert este că decizia şefului ANAF i-a provocat de această dată pe românii naţionalişti din zonă, aceştia protestând împotriva lui Csibi Barna. Mai mult, detaşarea ordonată de Blejnar poate fi interpretată ca o discriminare pe criterii etnice, cum afirmă pentru HotNews.ro preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Csaba Asztalos. O opinie susţinută de conţinutul legii funcţionarului public. Şi când este extremistul mai fericit? Atunci când îl transformi în victimă.

Procurorii Parchetului General l-au dat în urmărire penală pe Csibi Barna, acuzaţiile fiind de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniştii publice şi instigare la discriminare. De această dată o acţiune justă în special în ceea ce priveşte ultimul punct, cel de instigare la discriminare. Simbolurile naţionale sunt enumerate în Constituţia României ca fiind drapelul, ziua naţională, imnul şi stema. În această situaţie, juriştii vor avea dificultăţi să încadreze spânzurarea unei păpuşi cu chipul unui erou naţional. De altfel, într-o încercare timpurie de a se apăra, Csibi Barna foloseşte termenul „performance” în ceea ce priveşte gestul său extremist. Probabil aceasta va fi linia apărării sale: totul nu a fost altceva decât un act cultural-artistic desfăşurat în timpul său liber.

Regretabil este că dezbaterea publică din România este captivă detaliilor de acest fel: gafele oficialilor români, exagerările extremiste venite fie din partea naţionaliştilor români fie a celor maghiari, dezinformări. Desigur că acestea sunt mai suculente prin senzaţionalismul lor, dar absenţa informaţiilor clare şi preferinţa pentru abordările emoţionale pun gaz peste un foc de care orice om sănătos s-ar teme.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Petre M. Iancu