Cât e de negru dracul?

Modelul lor de Europă semisocialistă s-a făcut ţăndări, iar demolarea lui în plebiscitele din Franţa şi mai cu seamă din Olanda a devenit perfect vizibilă în cursul summitului eşuat de la Bruxelles. Partea bună a veştii proaste transmise de acest ultim eşec e faptul că pentru prima dată în istorie subiectul „Europa” a început să fie discutat la temperaturi înalte nu doar în tainicele cancelarii, ci şi pe străzi, în cafenele, în birourile şi uzinele de pe bătrânul continent. Editorialiştii occidentali se fac ecoul acestei noi stări de spirit oferind abundente comentarii privind mai toate faţetele actualei crize.

De o parte se situează analiştii – îndeosebi francezi şi belgieni - care atribuie Regatului Unit vina pentru ceea ziarul economic La Tribune, numeşte „brutala deşteptare provocată de faimoasa euroalergie britanică”. Dincolo de ea, mai scrie ziarul, „se constată erodarea vigorii valorilor iniţiale ale UE”. Intrucât încercarea de a găsi soluţii de compromis comune se loveşte de obstacole aparent insurmontabile, „diverse guverne se acomodează cu ideea transpunerii unui proiect european ceva mai puţin ambiţios. Faţă de un cancelar german care se confruntă cu perspectiva unei înfrângeri electorale şi un preşedinte al Franţei mult slăbit pe scena internaţională, Tony Blair apare din păcate drept cel mai hotărât, mai capabil şi mai abilitat să dea tonul în dezbaterea europeană”, regretă în context cotidianul parizian.

De cealaltă parte a baricadei se situează mulţi analişti anglo-saxoni, germani, danezi sau olandezi. Neue Zuercher Zeitung din Elveţia aminteşte că, ori de câte ori miza unui summit au fost finanţele, „reuniunile la vârf europene au degenerat într-o tocmeală fără de sfârşit pentru fiecare sfanţ în parte. De această dată însă, litigiul s-a vădit a fi mult mai profund”, admite ziarul elveţian, menţionând că în conflict se află, în prezent, vechea şi noua Europă. Lupta se dă mai nou între promotorii (îndeosebi francezi şi germani) ai conservării vechilor structuri şi adepţii unei UE orientate spre economia de piaţă şi capitalismul de tip anglo-saxon. Ţinând cont de virulenţa disputelor de la Bruxelles, ziarul elveţian se îndoieşte că Marea Britanie va reuşi să determine orientarea procesului integrator european imprimându-i propria viziune.

The Times din Londra elogiază poziţia lui Blair. Ziarul îşi reiterează dubiile privind capacitatea monedei euro de a supravieţui înmormântării, în referendumurile din Franţa şi Olanda a vechii viziuni (franco-germane) a unei UE politice, viziune din care, potrivit cotidianului londonez, „s-a născut artificiala entitate monetară continentală”. Acelaşi ziar propunea ieri crearea unui sistem european mai fexibil, mai suplu, mai puţin complex şi deci mai viabil”.

Elveţianul Tages Anzeiger din Zuerich constată că mult invocatul „motor integrator franco-german al Europei a încetat de mult să mai tuşească, fiind de fapt mort de-a binelea. Die Presse din Viena califică nu atât birocraţia de la Bruxelles, cât elitele politice europene în frunte cu Silvio Berlusconi, Jaques Chirac şi Gerhard Schroeder drept „groparii Europei”. Gazeta Wyborcza din Polonia se alătură indirect acestui verdict. La Repubblica din Roma subliniază că „Europa n-a decedat la acest summit, ci cu mult înainte”, Uniunea transformându-se „într-un soi de club de dezbateri în contradictoriu, în timp ce pierde tot mai mult teren în faţa concurenţilor ei globali, precum America, India sau China”.

Nu puţini comentatori se grăbesc însă totodată să recomande cititorilor lor să nu-l considere pe dracul chiar atât de negru precum pare. „In orice dezastru se ascunde şansa unui nou început”, se consolează bunăoară Sonntagszeitung din Zuerich. Criza dăruieşte Europei posibilitatea de a-şi oferi un răgaz de gândire, meditaţie şi autoreflecţie, consideră unii observatori. De asemenea, mulţi analişti scot în evidenţă generozitatea vădită la acest summit de noii membrii esteuropeni ai Uniunii în virulent contrast faţă de cărpănoşenia manifestată de vechile şi prosperele state fondatoare ale Comunităţii.

„Europa îşi oferă lozinci chemând la rezistenţă până la ultima picătură de sânge, în timp ce se luptă să-şi găsească formula internă”, relevă Die Welt din Berlin. „Frontierele ei externe au devenit difuze. Uniunea suferă de evidente erori de construcţie, devreme ce s-a prefăcut dintr-o comunitate economică pragmatică într-un edificiu politic nebulos. „Europa”, conchide ziarul berlinez, „are nevoie mai multă competitivitate şi de rememorarea debutului ei, pe scurt, de mai multă libertate”.