Cît adevăr ascund dosarele CNSAS?

Pe data de 16 noiembrie, în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, Dieter Schlesak, scriitor german originar din România, publica sub titlul „Şcoala schizofreniei” o amplă mărturie despre o amară revelaţie.

Poetul german Oskar Pastior ar fi semnat nu numai un simplu angajament de colaborare cu securitatea, ci a furnizat şi rapoarte despre prietenul şi colegul său Dieter Schlesak. În cuprinsul aceluiaşi articol este emisă şi bănuiala că Pastior ar fi furnizat informaţii şi despre un alt poet, Georg Hoprich, condamnat la detenţie de regimul comunist pentru o simplă poezie şi care, după eliberare, s-a sinucis. Schlesak lăsa să se strecoare bănuiala că, indirect, Pastior ar fi fost vinovat de moartea lui Hoprich. Această foarte personală şi emoţională, pe alocuri, mărturie mai conţine şi un alt detaliu: lui Schlesak însuşi securitatea i-ar fi întocmit un dosar intitulat „Ehrlich” conţinînd şi propria sa semătură, falsificată. Cruda ironie a întîmplării face ca Schlesak însuşi să se fi numărat printre primii care, după aflarea veştii că Oskar Pastior a semnat un angajament de colaborare cu securitatea, a pledat, în paginile săptămînalului DIE ZEIT, împotriva unei culpabilizări pripite a poetului dispărut dintre cei vii. Consultarea recentă a propriului dosar l-a determinat să-şi schimbe părerea.

Mass media germană a reacţionat prompt şi masiv după publicarea mărturiei lui Dieter Schlesak. Pe lîngă articolele apărute în ziarele germane, posturile publice de radio şi canalul TV germanofon de cultură 3 Sat au abordat la rîndul lor subiectul. Pe data de 17 noiembrie, cotidianul austriac DIE PRESSE explica masiva consternare provocată de noile detalii despre faţa ascunsă a poetului Oskar Pastior, nu numai din perspectiva necesităţii confruntării cu trecutul comunist al României şi cu otrăvita arhivă a securităţii, ci şi din cea a celebrităţii antume şi postume a poetului decedat în 2006, laureat al Premiului Büchner pe care nu a mai apucat să-l ia personal în primire, bun prieten al Hertei Müller, laureata Premiului Nobel pentru Literatură. Cum deja bine se ştie, romanul „Atemschaukel” –Leagănul respiraţiei, apărut în română la editura Humanitas, îi este dedicat în primul rînd lui Oskar Pastior.

Tot în 17 noiembrie, FRANKFURTER RUNDSCHAU formula în chiar titlul unui articol consacrat cazului Pastior o altă întrebare fundamentală: cît adevăr zace în dosare? spre a ajunge la următoarea concluzie: indiferent cît de autentice sau de contrafăcute ar fi documentele, consultarea lor este orice altceva decît inutilă. Este însă la fel de important să nu cazi în cursa pe care ele ţi-o întind.

Pastior nu a colaborat din convingere, ci a căzut în capcana securităţii de frică, temîndu-se pe bună dreptate de închisoare. Dacă într-o astfel de situaţie teama nu numai că poate fi înţeleasă, ci este şi legitimă, ea nu legitimează nimic, şi desigur, nici delaţiunea. Nu te poţi elibera din laţ, făcîndu-l pe altul să cadă în strînsoarea lui - scrie Richard Wagner într-un amplu şi edificator articol publicat în NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, sub foarte inspiratul şi atît de greu traductibilul titlu „Vom Nachlass zur Hinterlassenschaft” ( Cînd moştenirea devine succesiune sau, metaforic, Povara unei moşteniri).

Cu certitudine, Pastior nu a povestit ofiţerilor de securitate ceea ce el credea în sinea lui, ci ceea ce aceştia voiau să audă, scopul său fiind acela de a se salva. Richard Wagner schiţează biografia acestui autor, a cărui operă are o înaltă valoare estetică dar este lipsită de un ecou moral. Savantele sale versuri şi jocuri de cuvinte sunt autarhice, ele nu spun nimic - nu din refuzul de a numi ceva ci din voinţa de a nu trăda ceva. Nu a scăpat o vorbă despre colaborarea sa cu securitatea, nici în public, nici în particular. Schiţîndu-i biografia, care este şi un energic crochiu al unei epoci, Wagner aminteşte că

Pastior, laureat al celui mai prestigios premiu literar german, a fost toată viaţa un om foarte strîngător şi chibzuit, nutrind dorinţa de a lăsa în urma sa o moştenire. Fundaţia ce-i poartă acum numele s-a transformat într-o indigestă succesiune.

Poezie şi nu adevăr ar fi o parte din dezvăluirile făcute de Dieter Schlesak despre Oskar Pastior, dă de înţeles articolul apărut în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG sub semnătura lui Ernest Wichner, cunoscut poet, eseist şi prozator german, promotor al literaturii române în Republica Federală, director al Literaturhaus din Berlin, vicepreşedinte al Fundaţiei Oskar Pastior, editor al scrierilor sale.

Wichner analizează pas cu pas afirmaţiile făcute de Dieter Schlesak, atrăgîndu-i atenţia că Oskar Pastior nu poate fi făcut vinovat de arestarea şi aruncarea în detenţie a poetului Hoprich. Cît despre urmărirea acestuia, după eliberare, de către Otto Stein - numele conspirativ al lui Pastior, aceasta se bazează doar pe o convorbire avută cu scriitorul german Hans Bergel, şi el originar din România. În finalul articolului său, Ernest Wichner revendică celor care fac dezvăluiri să se bazeze pe dovezi şi documente concrete şi să nu vînture zvonuri, a căror credibilitate nu mai poate fi verificată de nimeni.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Robert Schwartz