1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Cît costă încrederea?

Rodica Binder13 octombrie 2008

300 de miliarde, 400 de miliarde…Nimeni nu ştie încă dacă terapia intensivă aplicată de stat sistemului bancar va scoate pacientul din starea comatoasă, reinsuflînd şi încrederea în rapida sa însănătoşire.

https://p.dw.com/p/FYQB
O ploaie de bani...Imagine: AP

Dacă în Statele Unite, în Marea Britanie, în Germania sau oriunde altundeva statul ia de subsuori băncile, ridicîndu-le de la pămînt, înseamnă că s-a instaurat o nouă ordine economică şi anume una socialistă ? - după cum unii comentatori se grăbesc să afirme cu consternare sau dimpotrivă cu satisfacţie se întreabă NEUE ZÜRCHER ZEITUNG astăzi. Dacă autorul articolului din ziarului elveţian de limbă germană ar fi citit ediţia de sîmbătă a cotidianului DIE WELT ar fi aflat că nici vorbă nu poate fi de socialism ci doar de tentativa de a readuce în stare de funcţionare cordul şi sistemul circulator al economiei. Statul trebuie să readopte postura de arbitru şi să renunţe la cea de jucător pe teren opinează ziarul supraregional din Berlin.

Iar dacă pacientul (alias depunătorii şi pieţele financiare) vizează însănătoşirea, va trebui să renunţe la panică, să aibă încredere în terapie recomandă LA STAMPA, comparînd pachetele de ajutor financiar cu punerea în ghips a membrelor fracturate ale băncilor .

Cele 400 de miliarde de euro cît conţine primul pachet de ajutor guvernului federal sunt o primă măsură de protecţie faţă de ce poate fi mai rău.Este foarte posibil scrie în continuare ABENDZEITUNG ca încrederea să se restabilească atunci cînd toate statele vor acţiona la unison dar ar fi fatal să credem că actuala criză a sistemului financiar va fi astfel soluţionată pe termen lung. Chiar dacă statul susţine băncile, aceasta nu constituie o garanţie că răul nu se va mai repeta. Necesară este o cură radicală, intensificarea controlului internaţional al fluxurilor financiare, transparenţa tranzacţiilor băneşti şi afacerilor bancare şi o participare mai consistentă a managerilor care jonglează cu milioanele în compensarea riscurilor acestui joc, conchide ziarul münchenez.

De ce să facem economii sau să renunţăm la majorări salariale dacă pînă şi 100 de miliarde de euro nu fac sigură salvarea băncilor vor să ştie cetăţenii – remarcă PASSAUER NEUE PRESSE .

Şi tot ei au motive temeinice de a privi cu scepticism acest socialism în folosul celor bogaţi, în care terapia este destinată sistemului financiar global notează EL PAIS admiţînd în cele din urmă că nu există altă soluţie de recîştigare a încrederii. Cu toate acestea planul de acţiune al celor mai puternice şapte naţiuni industrializate ale lumii nu va putea domoli isteria decît pe termen scurt crede SÄCHSISCHE ZEITUNG, temperînd pesimismul prognozei prin constatarea că totuşi, fermitatea cu care toţi cei 185 de membri ai Fondului Monetar Internaţional trag în aceeaşi direcţie constituie un semnal pozitiv.

Răspunsul la acest semnal îl vor da pieţele financiare – dar nu azi şi nici mîine ci peste cîteva luni scrie LE FIGARO.

„Ce va fi mîine?” , titrează interogativ FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG articolul de fond de pe prima pagină semnat de chiar directorul prestigioasei publicaţii. Pornind de la constatarea că încrederea noastră în lume este profund zdruncinată,autorul se întreabă cum de s-a putut întîmpla aşa ceva? Una din explicaţiile etice este nepotolita lăcomie a celor mari şi a celor mărunţi. Dar pentru a nu lăsa pe seama demagogiei stîngiste aflarea unui răspuns cuprinzător - scrie autorul - trebuie să analizăm scindarea societăţii noastre din perspectiva celor care suportă consecinţele şi din cea a restului care rămîne cruţat ba care chiar profită de criză. Sistemul capitalist a dovedit în repetate rînduri că poate trage învăţăminte din acest tip de crize. Acum însă, el va trebui să-şi facă fără menajamente, un proces de conştiinţă. Fiindcă această criză nu modifică doar lumea ci şi modul nostru de a gîndi.