Cît de roşie mai este stînga?

Despre Oskar Lafontaine, Willy Brandt afirmase la vremea lui că ar fi fost o reuşită combinaţie între Napoleon şi Mussolini. Comandantul părăseşte cîmpul de bătălie, combatanţii se regrupează – scrie DIE WELT pe prima pagină, comentînd decizia lui Oskar Lafontaine de a părăsi scena politică germană, o decizie care pune capăt Vendettei liderului stîngii împotriva fostului său partid, social-democrat, pe care l-a slujit decenii la rînd înainte de a-i întoarce spatele în 2005. Retragerea lui Lafontaine din viaţa politică, deşi nu schimbă situaţia dată, oferă şansa de a sonda cît de departe poate merge de acum înainte colaborarea social-democraţilor cu membrii Partidului Stîngii, conchide ziarul citat.

Şansele unor coaliţii roşu-roşu la nivel federal par a spori odată cu plecarea lui Oskar Lafontaine de la conducerea Partidului Stîngii şi din Bundestag - estimează NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, în vreme ce austriacul DIE PRESSE identifică deja golul lăsat de retragerea acestui lider dur al opoziţiei, populist de stînga dar şi eventualitatea unor noi armonii cromatice pe scena politică, de pildă dintre roşii social-democraţi cu roşii Partidului Stîngii şi cu verzii ecologişti. Pe masa de joc, cărţile pot fi acum din nou amestecate, crede DER STANDARD.

Oricum, viaţa este pestriţă - afirmă programatic tinerii lideri ai Partidului Stîngii, o formaţiune politică pentru care confruntarea cu trecutul comunist al multora din membrii săi, cu colaborarea unora dintre ei şi cu temuta Stasi, a fost mai puţin importantă decît apariţiile publice ale spectaculosului tandem Gysi-Lafontaine , scrie FRANKFURTER ALLGEMIENE ZEITUNG. Pe scurt, un partid care a acţionat după bunul plac al celor doi lideri.

Înainte de a prospecta eventualitatea unei coaliţii roşu-roşu, tocmai social-democraţii vor trebui să-şi recîştige un profil bine conturat, fiindcă, scrie BERLINER MORGENPOST, alegătorii vor răspunsuri serioase şi nu promisiuni populiste, de felul celora pe care le fac liderii Partidului Stîngii. Dezbaterile în jurul noilor coaliţii devin posibile abia după ce poziţiile ambelor formaţiuni roşii vor fi fost fixate solid.

În nisip şi mult prea înalte au fost ridicate planurile marilor bănci americane – deduce NEUE ZÜRCHER ZEITUNG analizînd criza financiară şi lupta preşedintelui Obama împotriva sistemului Wall Street. Dacă băncile vor să reziste următoarei furtuni, înălţimea zgîrie-norilor va trebui diminuată iar fundamentul, adîncit. Numai că la New York, Londra şi Zürich din nou miliardele se scurg, sub formă de prime, în buzunarele managerilor, ceea ce l-a înfuriat la culme pe Obama.

Aflarea celor mai potrivite instrumente de control ca şi amplasarea lor la locul ideal – rămîn cele mai dificile operaţiuni, scrie LE FIGARO pentru a face imediat şi unele recomandări: nici concesiile făcute celor care nu au tras învăţăminte de pe urma crizei, revendicînd un control minim, nici pedepsirea cu orice preţ a băncilor printr-o cămaşă de forţă nu sunt soluţiile ideale. Este nevoie de reflecţie, de o pauză de gîndire. Deocamdată, nici o săptămînă nu trece fără ca de pe cele două maluri ale Atlanticului să nu fie anunţate zgomotos noi măsuri ale căror efecte nimeni nu le poate prevedea. Nervozitata burselor este un indiciu că noua dezordine mai degrabă destabilizează decît vindecă sistemul bancar.

Pentru a se vindeca de pe urma devastatorului seism, care l-a aruncat înapoi cu sute de ani, îngropînd şi fragilele indicii ale unor evoluţii pozitive, Haiti are nevoi de un plan Marshall, de felul celuia care a scos Europa din dezastrul celui de-al doilea război mondial – opinează SALZBURGER NACHRICHTEN.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Robert Schwartz