Căderea Zidului: cum au reacţionat ruşii?

Dimineaţa de 9 noiembrie 1989 nu a fost deloc uşoară pentru Viaceslav Cocemasov, ambasadorul sovietic în RDG. Înaltul oficial încerca să-şi sune şeful, pe ministrul rus de externe Eduard Şevardnadse, pentru a clarifica o chestiune delicată: Berlinul de Est intenţiona să înlesnească regimul de călătorii în Germania de Vest. Dar la Moscova n-a răspuns nimeni la telefon pentru a preciza dacă Uniunea Sovietică este de acord sau nu cu aceste schimbări. Probabil, pentru că Uniunea Sovietică sărbătorea în acele zile cu mare fast aniversarea a 72 de ani de la Revoluţia din Octombrie, iar ambasadorul Cocemasov nu a reuşit să dea de niciun membru al conducerii de la Moscova. După o serie de încercări disperate, a vorbit în final cu un reprezentant al ministerului de externe, care a dat undă verde intenţiilor Berlinului de Est.

În seara de 9 noiembrie, angajaţii ambasadei sovietice de la Berlin urmăreau cu nervii încordaţi conferinţa de presă a lui Günter Schabowski, membru al Biroului Politic. Întrebat, când intră în vigoare noile prevederi, el a dat un răspuns care i-a şocat pe ruşii din ambasadă:

"După câte ştiu eu, intră în vigoare imediat... "

Depăşit de evenimente, tovarăşul Cocemasov a luat un somnifer puternic

În loc să-l informeze cât mai repede pe Secretarul General Mihail Gorbaciov, ambasadorul Cocemasov a reacţionat cu totul neobişnuit: a luat un somnifer şi s-a dus la culcare. La doar câteva ore mai târziu, zeci de mii de estgermani au năvălit în Berlinul de Vest fără să-i tulbure somnul "tovarăşului" Cocemasov. În schimb, adjunctul său, Igor Maximicev, a ajuns în situaţia neplăcută de a lua spinoasa decizie dacă să sune imediat la Kremlin sau nu. Diplomatul sovietic nu a vrut ca acest telefon să fie interpretat ca un semnal de alarmă, generând poate reacţii pripite. Maximicev îşi aduce aminte de evenimentele din 1989:

"Deschiderea graniţei a fost aplicarea unei decizii luate de conducerea RDG, care fusese discutată şi cu noi, cel puţin în parte... Eu am preferat mereu să-l ascult pe tovarăşul Gorbaciov, care spunea să nu dramatizăm lucrurile. Astfel, am luat decizia să nu informez Kremlinul, mai ales că evenimentele de la Berlin doar nu se desfăşurau în secret, ci în văzul lumii întregi."

KGB-ul s-a arătat, la rândul său, extrem de surprins. Ivan Cusmin, un membru al serviciului secret sovietic, era staţionat în Germania de Est în 1989 şi a explicat:

"Conducerea sovietică era convinsă de stabilitatea ordinii politice din RDG, datorită educaţiei ideologice. Nu au existat niciun fel de prognoze care ne-ar fi ajutat să anticipăm criza..."

Euforie la Berlin, isterie la Moscova ...

Cusmin a văzut şi el conferinţa de presă a lui Schabwoski, dar nu şi-a dat seama de importanţa ei. Reprezentantul KBG a adormit liniştit. De abia la miezul nopţii a fost trezit de un ofiţer din centrala KGB-ului din Berlin - Karlshorst, care i-a spus că graniţele sunt deschise. Cum era de aşteptat, KGB-ul a informat imediat Kremlinul.

"Conducerea de la Moscova a reacţionat cu isterie. În dimineaţa de 10 noiembrie, primeam telegrame noi şi telefoane derutate la fiecare 30 de minute: toţi au vrut să ştie ce se întâmplă la Berlin. Noi am simţit că situaţia e foarte periculoasă şi ne-am temut de conflicte grave, în care să se implice ulterior şi trupele sovietice. Cred că e un miracol că nu s-a întâmplat nimic..."

a apreciat Cusmin.

Membrul KGB se referă la cei 350.000 de soldaţi sovietici staţionaţi în Germania de Est de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial încoace. Moscova folosise aceste trupe în 1953 pentru a înăbuşi revolta din RDG, dar în 1989, soldaţii sovietici au rămas în cazarmă. Gorbaciov a salutat căderea Zidului, despre care a fost informat de abia pe 10 noiembrie, iar ministrul său de externe Şevardnadse le-a dat militarilor sovietici instrucţiunea de a nu se amesteca în treburile interne ale Germaniei de Est...

Autori: Roman Goncharenko / Alexandra Sora
Redactor: Ovidiu Suciu