Ca după război: Populația R. Moldova la nivelul anului 1959

În 1989 populaţia Republicii Moldova număra 4,34 milioane de oameni. În 2004 această cifră scădea la 3,38 milioane. Ultimul recensământ, însă, arată că în ţară au mai rămas doar 2,9 milioane de moldoveni. Deşi modul de desfăşurare a recensământului din 2014 a fost criticat cu înverşunare şi de societatea civilă şi de partidele politice, datele Biroului Naţional de Statistică (BNS) vor fi folosite în următorii şapte ani drept suport la elaborarea politicilor statului în toate domeniile. Care sunt controversele acestui recensământ, ce etnii locuiesc în Republica Moldova şi ce limbi declară că vorbesc, aflaţi într-o scurtă analiză a DW pe acest subiect.

Înapoi în anul 1959

Potrivit lui Vitalie Valcov, directorul general al BNS, numărul total al populației recenzate în cadrul recensământului din 2014 a fost de 2 804 801 persoane. Cifrele arată că țara ar reveni la nivelul demografic din anul 1959, când în Moldova locuiau aproximativ 2,89 mln. de cetățeni. De asemenea, recensământul estimează că în capitala țării, Chișinău, (cu excepţia suburbiilor) ar trăi 532 513 de oameni, cu aproape 57 mii de mai puțin decât acum zece ani.

 „Comparativ cu recensământul din 2004, structura pe sexe a populației rămâne aproape neschimbată și constituie 48,2% bărbați și 51,8% femei. La nivel de țară, la 100 persoane de sex feminin revin 93 persoane de sex masculin. Analizând grupele de vârstă 0-14, 15-59 și 60 ani și peste, se observă că în Republica Moldova se accentuează procesul de îmbătrânire demografică a populației. În anul 2014 persoanele care au depășit vârsta de 60 de ani este de 17,4%, iar în 2004 era 14,3%”, a declarat în cadrul unei conferințe de presă, directorul BNS.

Moldoveni sau români?

Unul din primele motive de scandal după prezentarea datelor recensământului a fost legat de apartenența etnică a populației. Astfel, 75,1% din populația Republicii Moldova s-au declarat moldoveni şi doar 7% - români. Aceste rezultate au provocat reacţii negative în mediul politic. De exemplu, Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal, a declarat că partidul său refuză să recunoască rezultatele recensământului, deoarece datele au fost fraudate și solicită anularea acestuia, precum și organizarea unui nou recensământ. De asemenea, membrii asociației „UNIREA – ODIP” au organizat un protest în fața BNS, iar deputatul român, Constantin Codreanu, a condamnat comportamentul autorităților Republicii Moldova și a zis că va merge în Parlamentul României cu o declarație „de a pune punct susținerii financiare necondiționate a Republicii Moldova”.

La rândul său, șeful BNS a spus că, în comparaţie cu 2004, ponderea populației care se identifică moldoveni s-a redus cu un punct procentual, iar a persoanelor care s-au declarat români a crescut cu 4,8 puncte. Totodată, în ultimii 10 ani, ponderea populației de etnie rusă și ucraineană s-a micșorat respectiv cu 1,9 și 1,8 puncte, iar ponderea etnicilor bulgari, găgăuzi și romi nu a suferit modificări esențiale.

„Pentru prima dată în cadrul recensământului din 2014 a fost obținută informația despre limba vorbită de populație. Din numărul total al locuitorilor țării, 54,6% vorbesc limba moldovenească, iar 24,0% limba română, 14,5% limba rusă, 2,7% limba ucraineană și limba găgăuză, 1,0% limba bulgară. În alte limbi, decât cele enumerate, vorbesc de obicei 0,5 % din populație. 3,0% din populație nu au indicat limba vorbită”, a declarat Vitalie Valcov, directorul BNS.

Datele recensământului mai arătă că în țară trăiesc 6,6% ucraineni, găgăuzi - 4,6%, ruşi - 4,1%, bulgari - 1,9%, romi – 0,3%. Totodată, 96,8% dintre cei chestionați s-au declarat ortodocși, baptiști (creștinii evanghelici baptiști) – 1,0%, martorii lui Iehova – 0,7%, penticostalii – 0,4%, adventiștii de ziua a șaptea – 0,3%, catolicii – 0,1%, iar cei care s-au declarat atei – 0,2%.

91% din populaţie - un nivel minim de educaţie

Potrivit datelor recensământului, 91,1% din populația în vârstă de 15 ani și mai mare, au un nivel minim de educație (mediu incomplet sau gimnazial), iar decalajul între nivelul de instruire al populaţiei din mediul urban şi cel rural este asemenea celui din 2004. Astfel, în mediul urban persoanele cu nivelul de instruire superior şi mediu de specialitate reprezintă 51,3%, iar în mediul rural acest nivel de instruire îl au 22,9%. Totodată, BNS consideră că, prin ridicarea nivelului general al educației, în Republica Moldova s-a distrus nivelul analfabetismului, numărul de persoane care nu pot citi scăzând în ultimii zece ani de la 1,1% la 0,5%.

Spre deosebire de recensământul din 2004, la cel din 2014 au fost colectate informații nu doar despre populație, ci și despre unitățile și spațiile colective de locuit. Astfel, numărul gospodăriilor casnice înregistrate constituie 959,2 mii, iar mărimea medie a unei gospodării este în descreștere și reprezintă 2,9 persoane, față de 3,0 persoane în 2004. De asemenea, 48,3% din populație trăiește în case dotate cu baie sau duș, în 2004 această cifră fiind de doar de 21%. Numărul de persoane care locuiesc în case în care există o toaletă conectată la un sistem de canalizare este de 37,3%. În orașe, numărul locuințelor dotate cu baie și duș, este de 2,8 ori mai mare decât în ​​mediul rural. De asemenea, acces la apă rece în case au 74,1% din populație, la apă caldă – 37,5%, în 55,3% din case dispun de canalizare. Fiecare a treia casă este conectată la un sistem centralizat sau autonom de încălzire, iar 69,1% din populație folosesc sobele de încălzit.

Datele controversate ale recensământului

Început cu mare fast și finanțat parțial din fonduri externe, recensământul populației din 2014 a fost un exerciţiu așteptat. Cu toate acestea, recensământul a generat mai multe scandaluri, care pun la îndoială veridicitatea acestuia. Astfel, în 2016, Procuratura Generală a deschis un dosar penal pentru delapidarea fondurilor alocate BNS pentru efectuarea recensământului, iar potrivit procurorilor, din totalul cheltuielilor suportate de BNS pentru colectarea și procesarea datelor, 1,8 milioane de lei din cele 89 milioane alocate, ar fi fost deturnate. Rezultatele anchetei nu au fost date publicității nici până astăzi.

De asemenea, o mare îngrijorare reprezintă și listele alegătorilor din țară, care au fost prezentate de Comisia Electorală Centrală (CEC) la alegerile parlamentare din 2014 și cele prezidențiale din 2016. Astfel, în august 2016, CEC a anunțat că numărul total de electori înscriși în Registrul de Stat al Alegătorilor este de 3 237 032 de cetățeni, ceea ce contravine datelor finale prezentate în recensământ.

Doru Petruți, directorul Institutului de Marketing și Sondaje „IMAS-INC Chișinău”, este de părere că recensământul, în primul rând, a suferit la nivel organizatoric, derularea acestuia fiind amânată de nenumărate ori, precum și de faptul că au fost înregistrate un număr mare de persoane sau de gospodării nerecenzate.

„Sondajele au menirea să facă nişte estimări, dar cel mai probabil situaţia reală nu era cu mult mai departe de acele estimări, iar după recensământ aţi văzut inclusiv autorităţi care au recunoscut lacunele, inclusiv pe partea organizatorică, pe etapele care au urmat derulării recensământului. Totodată, la două săptămâni după încheierea recensământului, IMAS a realizat un sondaj şi atunci peste 30 la sută au raportat că nu au fost vizitaţi de vreun recenzor. Mai mult, nu a existat niciun audit extern care să ne spună cu claritate măcar câte gospodării au fost real recenzate sau alte date de ordin statistic. Nici politica statului nu va putea să se bazeze pe ceea ce furnizează BNS, iar toate instituţiile sunt obligate să facă calcule, bugete şi alocări în funcţie de populaţie şi caracteristicile populaţiei pe care o guvernează. Din punctul meu de vedere, nu există credibilitatea acestui produs sociologic, nu văd care sunt elementele care pot sta la baza acestei credibilități sau acestei legitimități. Nu avem altă instituţie care să facă acest lucru, nu avem alt recensământ alternativ, va trebui în următorii şapte ani să ne uităm doar la aceste date”, a conchis în exclusivitate pentru DW, sociologul Doru Petruți.