Calcule , prognoze şi o aniversare

Provocator dar neconvingător este mesajul aşa numitului partid de stînga „Linkspartei”, spre care privesc mai ales alegătorii din estul Germaniei, deşi la urne ei vor da votul unei alte formaţiuni, constată SÜDDEUTSCHE ZEITUNG. Ipoteza unei coaliţii roşu-roşu între stînga tradiţională şi extrema ei pare puţin plauzibilă dar nu imposibilă, se tem unii observatori politici în timp ce alţii, cum este de pildă semnatarul unui comentariu apărut în cotidianul berlinez TAZ schiţează deja amurgul guvernării roşu- verde şi intrarea în opoziţie a foştilor parteneri care vor concura între ei pe băncile Bundestagului.

Echipa candidatei partidelor unionale la funcţia de cancelar, Angela Merkel, deţine un autentic potenţial de înnoire a Germaniei în timp ce social-democraţii, într-o dramatică căutare a propriei identităţi, îl au doar pe Schröder şi numai pe Schröder, scrie NEUE PRESSE. Ce le lipseşte tovarăşilor în opinia ziarului FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND, nu este spiritul organizatoric ci opţiunile. Pentru fiecare a devenit limpede că Schröder nu va reuşi să cîştige alegerile dar acest adevăr este un tabu pentru social-democraţii forţaţi să constate că după două luni de campanie electorală bat pasul pe loc.

Conjunctura economică stagnează şi ea dar nu din pricina campaniei electorale ci a exploziei preţurilor ţiţeiului brut, fenomen pe care politicienii sunt chemaţi să-l frîneze prin corecturi ale politicii fiscale scrie HEILBRONNER STIMME. Măsuri care ar putea scuti locuitorii Germaniei de a-şi mai face sînge rău la fiecare nouă scumpire a benzinei scrie BERLINER KURIER nu fără a se mira de absenţa oricărei forme de protest din partea consumatorilor, în pofida faptului că fiecare nouă furtună, inundaţie, cutremur sau criză politică de pe glob - ba chiar vărsarea unui sac cu orez în China - se soldează în ultima vreme cu scumpirea petrolului, datorată de fapt, poftei de profit a miniştrilor de finanţe sau a speculanţilor. Spre deosebire de tonul sarcastic în care cotidianul berlinez citat descrie criza petrolului, FINACIAL TIMES DEUTSCHLAND se întreabă în registru aproape patetic cît timp vom mai rămîne pasivi la distrugerea în doar cîteva ore a ceea ce oamenii au clădit in zeci de ani. Odată cu industrializarea masivă şi – începînd din secolul al XIX-lea - exploatarea resurselor naturale a atins în decursul ultimului secol un stadiu care ameninţă să secătuiască pur şi simplu rezervele de materii prime ale omenirii. Cît suntem dispuşi să mai aşteptăm pînă să ne hotărîm să luăm taurul de coarne şi să ne modificăm comportamentul, se întreabă retoric cotidianul economic citat. Iar cine practică o politică de bătaie scurtă – cum etichetează BADISCHE ZEITUNG situaţia actuală - acela trebuie să se obişnuiască cu ideea caracterului inevitabil al catastrofelor naturale de acum înainte, ripostează SALZBURGER NACHRICHTEN, comentînd dimensiunile apocaliptice ale uraganului ce bîntuie asupra Sudului Statleor Unite.

Calamităţile naturale pot eclipsa uneori evenimentele politice prilejuite de anumite aniversări. Nu acesta este însă cazul celor 25 de ani comemoraţi în aceste zile de la înfiinţarea sindicatului „Solidarnosc”, care a schimbat faţa Europei.

Jubielul - notează de la Londra THE GUARDIAN – are parte de prezenţa unor şefi de stat şi de guvern, între aceştia şi a preşedintelui Germaniei, Horst Köhler. Din galeria invitaţilor lipsesc însă reprezentanţii Rusiei, relevînd astfel tensiunile alarmante între Moscova şi Varşovia. Polonezii au fost primii care au declanşat răsturnarea paşnică a unui sistem, scrie MAGYAR HIRLAP azi. Înfiinţarea sindicatului pe care generalul Jaruzelski l-a aruncat în ilegalitate, instituind starea de război, a însemnat, aşa cum notează cotidianul francez DERNIERS NOUVELLES d ALSACE, începutul unui lung marş eroic spre democrţie care peste zece ani s-a soldat cu prăbuşirea zidului despărţitor al Berlinului, implozia Uniunii Sovietice şi sfîrşitul războiului rece. Acest sindicat va rămîne mereu un simbol al rezistenţei împotriva unei ideologii tiranice.