"Erdogan îşi face calcule greşite"

Nu mai surprinde pe nimeni faptul că, în Turcia, recentele consultări între partidul de guvernământ conservator-islamic AKP şi formaţiunea populară CHP au eşuat. Prea mare e diferenţa de viziune politică a celor două grupări, prea mică voinţa unei coaliţii. De fapt, discuţiile pe marginea unei posibile alianţe între cele două partide a fost numai o scenetă de teatru politic.

În opinia coordonatorului fundaţiei Heinrich-Böll din Istanbul, Kristian Brakel, urmările sunt limpezi: "Alegerile sunt aproape inevitbile". Şi nici consultările cu Partidul Acţiunii Naţionaliste (MHP) nu sporesc şansele formării unei coaliţii stabile. "Pesemne preşedintele Erdogan se bucură. El vrea să transforme Turcia într-o democraţie prezidenţială numai cu el în frunte. În acest sens, Constituţia va trebui modificată. În Adunarea Naţională, AKP are nevoie de o majoritate de două treimi", afirmă Kristian Brakel.

Aşadar alegerile noi ar echivala cu asigurarea celor două treimi necesare? În opinia expertului fundaţiei Heinrich-Böll, Erdogan îşi face nişte calcule greşite întrucât rezultatul alegerilor n-ar putea fi cu mult diferit faţă de cel înregistrat la alegerile parlamentare din iunie: "AKP va câştiga din nou, dar nu va putea obţine majoritatea absolută." Pe locul al doilea s-ar afla, din nou, Partidul Republican (CHP) urmat de naţionalişti şi formaţiunea pro-kurdă HDP.

Bombe pentru succes electoral

Şi, totuşi, Erdogan încă mai speră să dea lovitura cea mare. De săptămâni întregi, forţele aeriene turce bombardează miliţiile kurde din nordul Irakului şi Siria. În replică, PKK comite atacuri teroriste.

Un vechi conflict care a făcut până acum peste 40.000 de victime a revenit pe agenda politică în ciuda faptului că părţile implicate au încheiat un armistiţiu în 2013.

Pe de o parte, simpatizanţii preşedintelui şi naţionaliştii aruncă vina pentru noul val de violenţe asupra formaţiunii kurde interzise PKK. Şi fiecare acţiune a forţelor de securitate li se pare justificată. Pe de alta, kurzii îl acuză pe Erdogan că ar fi sacrificat procesul de pace pentru a-şi asigura succesul electoral în noiembrie.

Ambele părţi au, în felul lor, dreptate - susţine Kristian Brakel. Atacurile PKK pot fi considerate acte teroriste, dar şi riposta Guvernului de la Ankara întrece limita: "Valul de arestări operate de oamenii Guvernului turc şi bombardarea centrelor PKK sunt semnele unui conflict în care sunt urmărite, cu precădere, obiective politice interne."

Retragerea rachetelor "Patriot"

Din dorinţa de mai multă putere, Erdogan riscă orice. Însă aliaţii săi au cam început să se sature. Guvernul de la Berlin a decis să retragă militarii staţionaţi la graniţa cu Siria din 2012 şi arsenalul de apărare (rachetele "Patriot"). Oficial, Berlinul susţine că, în regiune, pericolul ar fi trecut. Dar mai mare este probabilitatea ca Guvernul german să nu dorească să se lase antrenat în conflictul dintre executivul turc şi kurzi. Miliţiile kurde trec drept un aliat al statelor occidentale în lupta contra organizaţiei Statul Islamic.

Totuşi, Erdogan pare să nu ia în serios nemulţumirea aliaţilor. Sau nu-i pasă. "Turcia nu e o republică bananieră", a comentat el la adresa Berlinului, la sfârşitul săptămânii. Liderul de la Ankara a fost profund deranjat de faptul că fostului procuror turc Zekeriya Öz - membru al mişcării Gülen, căzută în dizgraţie şi considerată o gravă ameninţare la adresa Turciei, a reuşit să se refugieze în Germania prin Georgia şi Armenia. Erdogan a anunţat că dacă acesta nu va fi extrădat, nici el nu le va mai aproba germanilor nicio cerere de asistenţă judiciară.

Kristian Brakel este de părere că relaţiile bilaterale germano-turce vor întâmpina greutăţi în viitor. "Proaspetele declaraţii ale lui Erdogan reprezintă o nouă treaptă a escaladării retorice." Relaţiile dintre cele două state au avut, oricum, de suferit în ultimii ani. "Mai funcţionează, dar noile declaraţii ale preşedintelui Turciei demonstrează cât potenţial de conflict încă mai există", conchide Brakel.