Calmante pentru euro

China este unul dintre susţinătorii monedei europene şi s-a oferit să ajute ţările în criză din zona euro. Conform unui studiu al PWC, China va fi, în anul 2050, cea mai puternică economie a lumii, calculat în parametrii produsului intern brut - înaintea Statelor Unite şi Indiei. Stephen King, economistul şef al băncii HSBC, vede lucrurile şi mai drastic: cu creşterea naţiunilor în dezvoltare este pur şi simplu greu de ţinut pasul. În câteva decenii, Europa, crede King, va fi un pitic. Şi, totuşi, destinul monedei europene blochează aproape orice alte discuţii economice. Aşa s-a întâmplat şi la Davos.

S-a tot vorbit despre scăparea de datorii a Greciei. Mesajul adus la Davos de premierul elen Giorgios Papandreou suna disperat: am atins limitele suportabilului, dar pieţele refuză să onoreze acest efort. Angel Gurria, şeful Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), admite că la fel de nesportiv au fost tratate Spania şi Portugalia.

Pumnul cu pastile

În toată această nebunie, euro are nevoie de calmante. Una dintre pastile a venit de la preşedintele francez Nicolas Sarkozy, care, în încercarea de a se face văzut ca vedeta principală a ediţiei din acest an a forumului de la Davos, a ţinut să spună astfel: "Nu vom abandona - ascultaţi foarte atenţi - niciodată euro". O alta a fost adusă de către directorul Băncii Centrale Europene: Jean Claude Trichet vede problemele ca o chestiune naţională a statelor membre, dar asigură: "zona euro este stabilă". Ministrul german al Economiei, Rainer Brüderle, e de acord că, deşi nu a trecut încă de tot, criza e pe vindecate.

Şi până însuşi legendarul George Soros vorbeşte despre un drum bun către ieşirea din criza datoriilor: Europa înregistrează creştere economică; o creştere care, însă, poate paraliza, dacă lucrurile sunt lăsate să se rezolve de la sine, în ritmul de până acum. În opinia lui Jacob Wallenberg, influent investitor suedez, e nevoie de o recâştigare a încrederii în stabilitatea financiară şi, apoi, de un demers viguros în ce priveşte deficitele structurale - asta însemnând un plus de investiţie în educaţie şi cercetare, o infrastructură consolidată, modernizarea pieţei forţei de muncă. Orice slăbiciune poate costa. China şi India sunt suficient de flămânde!

Autori: Henrik Böhme / Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz