Campanie electorală graţie spionajului american

În Germania e campanie electorală, dar nu prea se vede. Dacă n-ar fi fost scandalul NSA, nimeni nu şi-ar fi dat seama că peste zece săptămâni va fi ales un nou Bundestag. Atât de pasivă şi de blazată e clasa politică germană. Numai aflarea unui secret a fost în stare să mobilizeze cetăţenii şi să readucă la viaţă partidele. Chiar dacă dezvăluirile lui Edward Snowden n-au scos cetăţenii în stradă, reţelele de socializare au luat foc. Circa 80% din germani îi cer cancelarului Angela Merkel să adopte o poziţie fermă faţă de SUA.

Pe fondul recentului scandal, Peer Steinbrück, candidatul social-democraţilor (SPD) şi marele rival al Angelei Merkel la alegerile din 22 septembrie, îi reproşează şefei executivului german că şi-ar fi încălcat jurământul; acela de a feri poporul de prejudicii. Multă vreme Steinbrück nu mai făcuse nicio declaraţie, iar acum lansează acuzaţii grave. Şi Merkel?

Merkel încearcă să menţină echilibrul

Angela Merkel face o figură cu atât mai bună cu cât e mai gravă situaţia. Dar gravitatea e relativă. Un caz de spionaj, în plină campanie electorală, poate să-l agite până şi pe cel mai experimentat actor al scenei politice. Nu şi pe Merkel.

Pe de o parte, cancelarul federal susţine prevenirea terorismului. În fond, 5 din cele 45 de planuri de atentat, descoperite de americani, vizau Germania. Iar siguranţa are preţul ei. Un argument serios dacă informaţiile sunt corecte.

Totuşi, prin acţiunile lor, americanii au încălcat legea germană, iar cancelarul e obligat să intervină. Şi o face. Pentru şefa executivului german, protejarea cetăţenilor de acte teroriste şi protecţia datelor sunt drepturi fundamentale ce trebuie respectate, dar nu se poate decide care dintre ele cântăreşte mai mult.

Mesagerul greşit

Până acum, în activitatea sa, Merkel n-a prea dat ocazia vreunei picanterii. Însă vizita la Washington a ministrului său de interne, Hans-Peter Friedrich, a fost mai degrabă penibilă. Trebuie să dăm cărţile pe faţă - a vrut trimisul lui Merkel să atingă miezul problemei. Ca şi cum serviciile secrete îşi prezintă la cerere sursele, metodele şi rezultatele. Cancelarul a acceptat tacit eşecul acestei misiuni; unul oricum previzibil.

Ca strategie în campania electorală i-a fost mai important să mascheze esenţialul: anume faptul că ministrul de interne nu răspunde de coordonarea serviciilor secrete. Acestea intră în atribuţiile lui Ronald Pofalla, şeful cancelariei federale. Or, de la Pofalla nu au sosit aproape niciun fel de informaţii legate de scandalul NSA.

Dar şi această strategie face parte din lupta electorală. Angela Merkel vrea să se ţină departe acest scandal - probabil singurul ei punct vulnerabil în competiţia cu Peer Steinbrück. În aceste condiţii, nu-i de mirare că, înaintea călătoriei în SUA, opoziţia şi presa i-au pus ministrului de interne pecetea de marionetă. La fel i-au făcut şi la întoarcerea de la Washington.

O propunere, o temă în campanie

Angela Merkel nu este considerată întâmplător urmaşa lui Helmut Kohl. Ca şi fostul cancelar, Merkel ştie să-şi păstreze scaunul. Rămâne o enigmă felul în care se va scrie capitolul german al cazului Snowden. Deocamdată, pentru liniştea cetăţenilor săi, extrem de sensibili la confidenţialitatea datelor personale, Angela Merkel propune un acord european, chiar internaţional, de protejare a acestor informaţii.

Dar de ce s-ar lăsa împiedicate serviciile secrete de nişte legi, fie ele şi internaţionale, când tehnica modernă e atât de eficientă? Precum spuneam, în Germania e campanie electorală. Şi, în sfârşit, a apărut şi o temă.