Canada şi Kyoto

Motive ample de îngrijorare ar avea, la rigoare, insulele din Pacific, care se tem de o eventuală ridicare a nivelului apelor şi de scufundarea definitivă în urma topirii calotelor glaciare. S-a găsit în schimb China comunistă să deplângă decizia guvernului din Ottawa.

Motivele deciziei canadiene sunt limpezi. Canada nu vrea să plătească amenzi în valoare de miliarde de dolari pentru depăşirea cotelor de emisii de gaze cu efect de seră, care i s-ar permite aceste ţări nordamericane în baza prevederilor protocolului de la Kyoto.

Denunţarea protocolului îi va economisi Canadei aproximativ 14 miliarde de dolari canadieni, deci peste 10 miliarde de euro.

Concomitent, Ottawa, care are la putere un guvern conservator, nu vede pentru ce motiv să plătească devreme ce nici americanii, şi nici chinezii nu se arată dispuşi să scoată vreun ban din buzunar. Or, SUA şi China sunt cei mai mari emiţători de dioxid de carbon şi de alte gaze cu efect de seră din lume.

Decizia canadiană transformă în maculatură tot ce s-a discutat şi hotărât până la finele săptămânii trecute, la Durban. Acordul, oricum extrem de subţire, ca substanţă, în ciuda celor peste 100 de pagini ale sale, convenit la finele săptămânii trecute în Africa de Sud, nu mai valorează nici cât o ceapă degerată.

În mod picant, tocmai China comunistă se înghesuie acum, alături de europeni, să regrete hotărârea, până la un punct firească, a canadienilor.

În aceste condiţii, poluarea globală va creşte probabil substanţial. Cu atât mai mult cu cât, din păcate, doar Uniunea Europeană şi câteva ţări sărace din lumea a treia se arată cât de cât disponibile pentru eforturi de reducere a ceea ce o parte a oamenilor de ştiinţă afirmă a fi încălzirea climei globale din cauza acţiunii umane.

Interesantă e şi declaraţia ministrului canadian al mediului, Peter Kent, care a afirmat că ţara sa continuă să militeze pentru reducerea poluării, şi că înţelegerea încheiată la Durban, ca ţările să fie obligate să-şi asume obiective ecologice din 2022, e bună.

Cu alte cuvinte, Canada nu se împotriveşte atât asumării protocolului de la Kyoto, cât inechităţii vădite a unui document care sileşte doar statele industrializate să depună eforturi de protecţie a mediului, nu şi unor mari economii emergente, precum cea indiană ori cea a Chinei comuniste.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Alina Kühnel