Candidaţii partidului republican intră în competiţie

Cu toţii au încercat să se poziţioneze ca urmaşi ai lui Ronald Reagan, şi nu ai lui George W. Bush. Printre temele aboordate s-au numărat, desigur, retragerea trupelor din Irak, conflictul nuclear iranian şi imigraţia nestăvilită în SUA.

Mai este o jumătate de oră până la începerea dezbaterilor televizate, dar dintr-o dată răsună în sala Bibliotecii Ronald Reagan aplauze furtunoase. Ele însoţesc apariţia favoritului nr.1, cu care partidului republican ar putea fi sigur de izbândă în alegerile prezidenţiale, şi anume: Arnold Schwarzenegger, guvernatorului Californiei, care se bucură de un deosebit succes politic.

Schwarzenegger nu are însă voie să candideze la cea mai înaltă funcţie în stat, deoarece acest privilegiu este rezervat cetăţenilor născuţi în SUA. Astfel, Schwarzenegger s-a mulţumit să asiste din primul rând la competiţia candidaţilor republicani, în frunte cu Rudi Giuliani, fostul primar general al oraşului New York. Avantajele sale: succesele sale necontestate ca primar al unei imense metropole. Dezavantajele: lipsa experienţei pe scena politică internaţională.

Moderatorul dezbaterii l-a întrebat:
"Conform unui recent sondaj de opinie, doar 22% dintre americani cred că SUA se află pe drumul cel bun. Cum vedeţi dvs. revenirea la vremurile bune de altă dată sub Ronald Reagan ?"

Răspunsul lui Giuliani :"Trebuie să ne recâştigăm optimismul. Când am devenit primarul oraşului New York, situaţia era similară. Şi am reuşit totuşi să implementez o politică de prosperitate şi, mai cu seamă, de securitate. De la Ronald Reagan putem învăţa să fim încrezători în viitor, deoarece el a radiat mereu optimism".

Pe locul doi: senatorul John Mc Cain, care se bucură de mai multă popularitate în afara partidului său decât în rândurile tovarăşilor republicani. Mc Cain se bucură de faima unui gânditor independent, dar prestigiul său a avut de suferit, de când el s-a angajat vehement în favoarea suplimentării efectivelor militare în Irak. În acest context, el a fost întrebat cum ar obţine - în calitate de preşedinte al SUA - victoria în Irak ?

"Acum suntem, în sfârşit, pe calea cea bună", a răspuns el, adăugând : "Tactica noastră de război a fost complet greşită. Acum trebuie reparate greşelile iar în acest scop am conceput o nouă strategie. Avem, de asemenea, un nou general, iar aceşti tineri, femei şi bărbaţi, dau tot ce pot ca să câştigăm".

Un alt candidat promiţător: Mitt Romney, fost guvernator al statului Massachusetts, cu un bilanţ impresionant al succeselor sale. Punctul vulnerabil : Romney este un mormon convins, fapt care i s-a reproşat adesea de cătrre opinia publică, mai ales deoarece până nu demult el milita în favoarea unei reglementări liberale a avortului. În ultimul timp, şi-a schimbat aparent opinia, dar care este exact poziţia sa în această privinţă ?

"Când am candidat ca guvernator, am declarat că accept legea aşa cum e, şi anume ca femeile să poată decide ele însele dacă vor să avorteze. Când, acum doi ani, a izbucnit însă valul clonărilor în statul meu, am declarat că deja mergem prea departe şi mi-am modificat opinia şi în privinţa avortului".

Până aici, problema republicanilor, spre deosebire de democraţi, este următoarea : nici unul dintre candidaţi nu este pe deplin convingător. De aceea se vehiculează speculaţii, confrom cărora pe parcursul următoarelor luni ar putea apărea un candidat surpriză care să câştige cursa. Speculaţiile vizează adesea aceeaşi persoană, şşi anume pe Fred Thompson, fost senator, de profesie actor. În sondajele interne ale partidului, el a ajuns deja pe locul trei, iar aceasta fără să-şi fi declarat oficial candidatura.

Un actor ca viitor preşedinte? Nimic neobişnuit pentru SUA, unde aproape nici un alt preşedinte din ultimii 40 de ani nu se bucură de aceeaşi stimă ca Ronald Reagan, fostul erou al westernurilor de la Casa Albă.