"Capitalismul german şi-a consumat ultima carte"

"Trebuie să ne îndreptăm privirea spre viitor şi să recunoaştem morala ca putere politică. Trebuie să spargem lanţul nedreptăţilor", astfel de cuvinte defineau imaginea fostului cancelar federal. Willy Brandt era director de conştiinţă şi moralist în acelaşi timp, un om care prin biografia lui sinuoasă i-a cucerit pe mulţi. Brandt şi politica lui au marcat societatea germană a anilor 70.

Editura Dietz din Bonn a publicat acum testamentul scris al politicianului. Pe parcursul a 10 numere, editorii Helga Grebing, Gregor Schöllgen şi Henirich August Winkler au realizat o selecţie reprezentativă din documentele care se întind pe nu mai puţin de 400 de metri.

Cele mai multe scrieri, mai ales cele din primii ani ai politicianului Willy Brandt, zăceau în arhive, după cum dezvăluie Gregor Schöllgen:

"A început foarte devreme să se preocupe de viitorul şi prezentul relaţiilor politice din Germania. Există însă foarte multe noutăţi din perioada exilului său. Willy Brandt a trebuit să plece foarte devreme în exil, în 1933, întâi în Norvegia, apoi în Suedia. Acolo a menţinut o corespondenţă foarte bogată. Sub acoperire s-a mai întors şi în Germania, a văzut realitatea, a scris apoi cărţi, iniţial în norvegiană. Multe dintre aceste lucrări sunt accesibile de abia acum în limba germană".

Colecţia debutează cu un articol despre Şoimii Roşii - datând din 1928 şi publicat de cotidianul "Volksbote" din Lübeck - şi se termină cu ultimul discurs al preşedintelui onorific al social democraţilor germani, din Luxemburg, de la 4 mai 1982.

Între aceste două puncte este oglindită istoria germană, între naţional-socialism şi unificare, din perspectiva unui bărbat care nu şi-a cunoscut niciodată tatăl, care a fost crescut de bunic şi care a aderat încă din tinereţe la mişcarea socialistă.

Herbert Frahm, pe numele lui adevărat, preia în ilegalitate numele de Willy Brandt şi luptă din Norvegia împotriva celui de-al Treilea Reich.

"Capitalismul german şi-a consumat ultima carte" - scria el în mai 1933 în cotidianul norvegian "Arbeiterbladet".

După al Doilea Război Mondial, influenţat de situaţia politică a Berlinului divizat - el fiind primarul general al Berlinului de Vest între 1957 - 1966 -, se mută în noua capitală vest-germană, la Bonn. Politica lui faţă de răsărit prevedea o împăcare cu foştii duşmani est-europeni şi îi aducea victoria în alegerile federale din 1969. O recunoaştere internaţională a Republicii Democrate Germane de către guvernul federal nu intra în discuţie, după cum reise şi din declaraţiile guvernamentale din perioada respectivă.

"Chiar dacă în Germania există două state, ele nu sunt străine unul faţă de celălalt. Relaţiile lor reciproce nu pot fi decât speciale".

Pe lângă discursurile politice tipărite în cele 10 caiete, numeroase scrisori, notiţe şi protocoale de la diverse întruniri, îl prezintă pe Willy Brandt ca pe un politician orientat spre putere, dar, în egală măsură, înclinat spre reflecţie.

Autori: Matthias von Hellfeld / Alina Kühnel
Redactor. Robert Schwartz