Caravana globalizării sau cine imită pe cine?

De pe un imens afiş publicitar ce acoperă zidurile mizere ale unei clădiri arătoase la vremea ei, surîd tandru şi misterios două tinere sumar îmbrăcate în lenjerie fină de corp marca „Triumf”. Sub această imagine reprodusă în cuprinsul ediţiei din această săptămînă a revistei DER SPIEGEL , din textul explicativ cititorul află că fotografia a fost făcută la Wroclaw , în Polonia şi că mesajul ei ar fi „vrem să trăim la fel ca voi”.

La finele săptămînii, suplimentul literar al ziarului DIE WELT publica un interviu cu Rene Girard, un catolic conservator, reputat profesor de antropologie la Universitatea americană Standford, autor a numeroase lucrări de referinţă care au pus în circulaţie mai multe teorii între care şi cea a rivalităţilor mimetice în contextul globalizării. Dacă în urmă cu un secol expoziţiile mondiale de la Paris sau Londra confereau globalizării o aliură deloc ofensivă , azi satul global este orice altceva decît o idilă paşnică afirmă profesorul de antropologie .Globalizarea este, în viziunea lui Girard, o consecinţă a civilizaţiei occidentale, ea funcţionează aidoma unui liant. Decît că globalizarea, departe de a pune capăt diferenţelor , accentuează rivalităţile tocmai atunci cînd se crează o anumită omogenizare a sistemelor economice. În cazul dat - neoliberalismul economic.

Observaţia pare pertinentă mai ales în cazul „tigrilor mici ” , cum supranumeşte revista DER SPIEGEL, cîteva din fostele ţări comuniste care, îndeosebi după aderarea lor la Uniunea Europeană în urmă cu un an, au devenit „profitorii numărul unu” ai procesului de globalizare.Amplul documentar dezvăluie o situaţie cu totul neaşteptată: ţările baltice , la fel ca şi Slovenia şi Slovacia – mizează fără nici un compromis pe reţete economice radicale „înfricoşîndu-i” , pe vechii membri ai Uniunii Europene.Germania nu ar mai fi un adversar ci doar un concurent pentru „ tigrii cei mici” , o simplă piaţă de desfacere.

Slovenia oferă un caz exemplar de performanţă economică în contextul globalizării. La fel ca alţi „novici” comunitari , ieşită dintr-un socialism real existent şi o economie planificată, este cuprinsă de o nepotolită poftă de recuperare. Prin reforme economice brutale, prin agresivitatea cu care aplică legile concurenţei, ea se transformă în modelul viu al unei evoluţii înregistrate în întreg spaţiul european de la Tallin şi pînă la Ljubliana şi care vizează un singur ţel: cucerirea pieţei globale.Veteranii comunitari au de ce se teme şi Bruxelles-ul are mari dureri de cap fiind obligat să reglementeze sever sectorul prestaţiilor de servicii, să vegheze asupra exceselor dumpingului social şi cîte şi mai cîte...

„Turcia România şi Bulgaria – viitoare membre ale Uniunii? Decizia a fostd eja luată dar dintr-o dată ea este din nou foarte controversată ” - opinează autorii articolului. Tot ei ridică şi o altă întrebare: „cît timp vor mai subvenţiona guverne ca cel de la Berlin , noua concurenţă din estul Europei? Deşi tot ce se întîmplă nu prea pare a fi din cînd în cînd tocmai pe placul cancelarului, deşi secretarul general al partidului social democrat Franz Müntefering face din capitalismul vorace capul tuturor răutăţilor, noii veniţi în Uniunea Europeană se slujesc tocmai de forţa capitalismului.Profitorii sunt tinerii întreprinzători şi specialiştii bine pregătiţi, ambiţioşi. Perdanţii sunt salariaţii mai vîrstnici, pensionarii dar şi populaţia rurală sau minorităţile etnice cum ar fi romii.Din cînd în cînd, învinsă din această competiţie capitalistă iese morala; cît despre corupţie -ea înfloreşte şi în proaspetele membre ale Uniunii...

Articolul semnalează şi indicii de creştere economică ai „novicilor comunitari”, incredibil de ridicaţi în comparaţie cu ceea ce s-ar putea deja numi stagnarea din Germania sau Franţa.Cehia a depăşit în clasificările făcute de banca mondială rangul de naţiune care aspiră spre cucerirea de pieţe devenind „un stat industrial dezvoltat”.Desigur în Cehia a existat o tradiţie industrială antebelică cu totul remarcabilă, dar după traversarea experimentului comunist, mare lucru nu a mai rămas din gloria de altă dată.Ungaria şi Slovenia sunt pentru agenţia de ratting Dun & Bradstreet cele mai performante ţări în transformare. Slovenia şi-a asigurat zona balcanică drept spaţiu privilegiat de investiţii.Niciunde în Europa onsumatorii şi investitorii nu sunt mai optimişti decît în Polonia unde deja lucrează ilegal, , 300 de mii de persoane în joburi care şi în Germania sunt preluate de străini: menaj, grădinărit, îngrijirea copiilor...Ce sunt polonezii pentru Germania au devenit ucrainenii şi belarusii pentur Polonia Impresia care se impune este că în fostele ţări comuniste totul a reuşit mai bine decît în fosta RDG, din varii motive, între care dominante par a fi cele psihologice şi economice.Banii pompaţi în estul Germaniei de vestul republicii federale nu par a-i fi încurajat pe locuitorii fostului stat al muncitorilor şi ţăranilor să ia taurul de coarne.In timp ce după euforia de moment, noile landuri cădeau pradă depresiei, restul ţărilor foste socialiste , după ce au străbătut o adevărată vale a plîngerii, au reuşit să iasă la liman şi chiar să "triumfe".

Medalia avîntului economic de factură neoliberală are însă şi un revers. La doar cîţiva kilometri de centrele hipermoderne ale fostelor capitale comuniste începe ceea ce în articol este numit "spaţiul B al noii prosperităţi": practic sărăcia în care se zbate o bună parte a populaţiei rurale , suburbane, sau chiar orăşeneşti şi desigur, romii, în Slovacia mai ales. Limuzinele de lux în oraşe, colibele romilor la sate - aceasta este imaginea Slovaciei , fostul copil retardat al tinerei Europe, al cărei energic ministru de finanţe explică reţeta succesului: slovacii au ştiut că în pofida durităţii reformelor nu exista alternativă: industria ţării era la pămînt, reţeaua socială nu funcţiona.Azi, cifrele pledează în favoarea modelului slovac care, dacă ritmul globalizării va continua, va ajunge din spate vechile ţări membre, la fel cum s-a întîmplat cu Irlanda după primirea ei în Uniune. Micuţei ţări din nordul Europei i-au trebuit două decenii pentru a ajunge un membru model al Uniunii, o ţară ai cărei locuitori se simt fericiţi – cum atestă sondajele de opinie. Un expert financiar slovac citat în cuprinsul articolului formulează întrebarea de la care am pornit: cine mai imită pe cine sau cine are de învăţart de la cine? „Am lichidat comunismul, am privatizat economia avem o creştere economică de şase procente, ce am mai putea de fapt învăţa de la voi?”

Caravana globalizării înaintează vertiginos în timp ce Germania face figura „unui dinozaur care nu mai poate ţine pasul cu timpul” scriu autorii documentarului din DER SPIEGEL. Investitorii îşi deplasează centrele de producţie tot mai spre răsărit, mai ales în România şi Ucraina, iar pe piaţa occidentală ameninţă să-şi facă intrarea venind tot dinspre răsărit – specialişti de înaltă calificare .Ungaria se pregăteşte pentru următorul val al ofensivei: în incubatoarele tehnologiilor de vîrf este pregătită generaţia de schimb. . Aceasta ar fi concluzia a articolului, încurajatoare şi pentur România şi Bulgaria , am fi tentaţi să adăugăm , în măsura în care ambele ţări vor putea respecta regulile şi viteza de joc. Dar în ceea ce-i priveşte pe tigrii cei mici o obiecţie tot poate fi făcută: globalizarea pare a li se potrivi de minune ţărilor mai mici, dezavantajînd statele mari cu vechi tradiţii industriale , economice şi sociale.A renunţa la bunăstare , la securitatea socială şi siguranţa locului de muncă, a face faţă vîntului nemilos al concurenţei, atunci cînd eşti instalat confortabil în viaţa de zi cu zi, cînd ai ce pierde , pare a fi mai greu decît a porni de la nimic pentru a ajunge cît mai sus.