Care lărgire?

Extinderea!

Extinderea?

Care extindere?

La trei zile de la festivităţile prilejuite de lărgirea organizaţiei celor 15 s-a instalat în centralele europene o puternică senzaţia de deja vue. Celebrările prilejuite de extinderea UE au trecut iar capitalele europene, Bruxelles şi Strassbourg au revenit la cotidian. La Bruxelles şi Strassbourg domneşte o atmosferă şi o stare de spirit care par să fi uitat complet de marea sărbătoare a includerii în UE a celor 10 state noi. Banalitatea cotidiană a revenit în forţă, se face "business as usual", se ignoră extinderea şi se trăieşte ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

La Comisia Europeană limbajul uzual nu s-a modificat defel, pe pagina ei de internet stau la dispoziţia utilizatorilor doar cele 11 limbi oficiale ale UE din trecut. Funcţionarii se arată placizi, afirmînd că noile limbi, în număr de 9 (devreme ce grecii şi ciprioţii din sudul insulei vorbesc aceiaşi elenă) vor fi incluse în curând, şi că, la urma urmei, "nu te poţi aştepta la o schimbare instantanee după ce extinderea n-a fost pregătită decît timp de 7 ani".

Cu probleme similare se confruntă şi parlamentarii europeni, parte din cei 162 de noi deputaţi fiind obligaţi, înaintea primului vot derulat după lărgire, să lectureze documentele prezentate în alte graiuri decît cea maternă. La care preşedintele parlamentului, Pat Cox, s-a grăbit să treacă peste obiecţiile şi plîngerile deputaţilor, marcaţi încă de aura lui 1 mai, observînd că nu e cazul acum să fim "meschini".

Pînă şi ploioasa vreme din capitala Belgiei a rămas aceiaşi, iar deputaţii noi nu sunt de fapt noi, fiindcă se aflau la faţa locului şi înainte de extindere. Atîta doar că se numeau observatori. Aceleaşi birouri, aceiaşi salariaţi, aceleaşi dosare. Numărul funcţionarilor a continuat de asemenea sa facă exact acelaşi lucru pe care l-a făcut dintotdeuna, în speţă să crească. Rîndurile eurocraţilor s-au îngroşat sporind cu 34.000 de oameni; iar lărgirea comunităţii va determina suplimentarea lor, în următorii 4 ani, cu alţi 6.000. Toate acestea se petrec într-un ritm foarte suportabil, nici un big-bang la orizont. Ambasadele noilor state membre în UE se găsesc şi el de ani buni la Bruxelles, personalul lor fiind extins încă de anul trecut. La 1 mai nu s-a văzut nici o figură nouă, cu valize şi bagaje care să bată la vreo uşă. Noii comisari, deşi lipsiţi de prerogative, au sosit la Bruxelles din martie, începînd imediat să lucreze cu ajutorul unui cerc restrîns de colaboratori.

Nici spectacolul străzii capitalei belgiene nu mai parte să fi suferit vreo modificare. Pe ici pe colo mai atârnă câte un steag răzleţ al noilor veniţi, atâta tot. Noua clădire a Comisiei nu este fireşte gata. O uşuoară surpriză ar putea genera cel mult apariţia pe străzi a unor automobile cu numere de înmatriculare din Cehia, Lituania sau Polonia. Şoferii din oraş se chinuie de o bună bucată de vreme să se adapteze la haosul circulaţiei şi la străzile cronic blocate din Bruxelles. Interesantă, dar nu tocmai de dată recentă e multitudinea limbilor vorbite în cartierul european al capitalei, în sălile de sport zise de fitness, ori în micile baruri şi restaurante. O modificare perceptibilă s-a semnalat doar în cantinele Comisiei Europene, în care se serveşte iată, de la 1 mai, şi câte o brânză cipriotă sau un proverbial gulaş unguresc.