Caricaturile lui Mahomed, un motiv de încurajare a fanaticilor

Ieri în oraşul Gaza a fost nevoie de intervenţia poliţiei ,după ce zeci de protestanţi înarmaţi au vrut să ia cu asalt Biroul Uniunii Europene. După ameninţările primite contra cetăţenilor ei, Norvegia şi-a închis Reprezentanţa din Cisiodania. In Nablus un cetăţean german a fost pentru scurt timp răpit. Mai ales ţările şi instituţiile care s-au implicat în reconstrucţia Orientului apropiat şi în alte părţi sunt confruntate în prezent cu protestele violente ale extremiştilor musulmani. Cu siguranţă că ziarul danez Jylland Posten nu a scontat pe o astfel de evoluţie, cînd în septembrie anul trecut a publicat o serie de caricaturi provocatoare avîndu-l ca personaj principal pe însuşi profetul Mahomed. Desigur că liberatea presei şi a opiniei este un bun foarte preţios, dar oare trebuie în acest fel încurajate tocmai acele forţe fundamentaliste anti occidentale din lumea islamică?. Să fim drepţi, care creştin nu se simte jicnit cînd fiul lui Dumnezeu este luat în derîdere. Acelaş sentiment îl încearcă acum musulmanii. Ei deploră pe bună departe faptul că ziarul danez l-a ales tocmai pe profetul Mahomed ca personaj al unei serii de caricaturi. Acest fapt nu justifică însă ameninţările cu moartea contra caricaturiştilor. In Occident cine se simte discriminat sau lezat în sentimentele lui religioase se poate adresa justiţiei. Lumii islamice îi este încă străină ideea de secularitate, adică de despărţire a statului de religie. Acesta este unul din motivele valului de proteste, mai ales din ţările arabe contra provocării din Danemarca. Libertatea presei şi a opiniei este în Europa un bun preţios, un drept fundamental al Occidentului creştin. Se pune însă întrebarea, cît de deprate poate merge această libertate?. Altfel formulat, unde se află totuşi graniţa dintre satiră şi blasfemie ?. Un danez, ca mulţi alţi europeni s-a obişnuit ca ateii sau cei de altă credinţă să folosească simboluri religioase în caricaturi sau satire. Un musulman practicant nu poate înţelege însă această formă de exprimare. Altfel decît înainte de secolul al XII-lea, în lumea islamică actuală publicarea sub orice formă a imaginii profetului este interzisă. Un musulman practicant consideră acest lucru jicnitor, un act de defăimare a ceea ce-i este sfînt, o ofensă adusă modului său de viaţă. Caricaturiştii danezi nu s-au gîndit fără doar şi poate atît de departe. Totuşi lor li se poate imputa faptul că fără să se gîndească au jicnit cu cea mai mare uşurinţă sentimente religioase. Prin publicarea seriei de caricaturi, ziarul danez Jyllands Posten nu a servit nici ideii de libertate a opiniei, căci şi în codul deontologic al presei din statele vestice se precizează clar că la publicarea textelor trebuie să se ţină seama de sentimentele religiaose ale oamenilor.Dacă este să învăţăm ceva din această dispută, atunci acel lucru este respectul pe care ni-l datorăm unii altora, într-un spirit de toleranţă.