Cazul Cozma din nou în discuţie

Fusese, daca o putem numi "revoluţie", unica revoluţie sângeroasă din cele care, in acelasi an de gatie, maturaseră de la putere dictaturile comuniste din estul şi centrul Europei. Din păcate, violenţele din decembrie 89 şi sutele lor de victime nu au rămas şi singurele care au mutilat chipul tranziţiei la democraţie în România. Privind lucrurile din acest unghi, un nume dintre cele mai nefaste nu doar pentru imaginea externă a Romaniei, ci şi pentru evoluţia ei spre libertate şi democraţie se desprinde din orice recapitulare a celor petrecute în acest dureros segment de istorie romanească postcomunistă. Este numele lui Miron Cozma, liderilor ortacilor şi al diverselor mineriade care au insângerat mai întâi Bucureştiul, în 13-15 iunie 90, au provocat o lovitură de stat în 1991, când minerii au înlaturat guvernul legitimat prin alegeri al lui Petre Roman, şi au fost pe punctul săvârşirii unui nou puci la începutul anului 1999. Abia după un interval de aproape un deceniu de la debutul carierei de aventurier şi bătăuş politic a lui Cozma s-a putut în fine, dar şi atunci cu mari greutăţi, pune capăt barbarelor incursiuni în capitală ale minerilor incitaţi de carismaticul lider sindical din Valea Jiului. Miron Cozma a fost condamnat la 18 ani de închisoare. In drum spre integrarea în structurile europene si atlantice, în România nici o forţă politică aflată la putere sau aspirând la cârma ţării nu-şi mai putea permite să închidă ochii în faţa unui fenomen amintind de cele mai sălbatice excese medievale. Curtea Supremă de Justiţie a sfârşit prin a pronunţa o sentinţă definitivă, trimiţându-l pe Cozma după gratii.

Iată că, mai nou, perspectiva iminentei încheieri a mandatului prezidenţial al lui Ion Iliescu, primul care a beneficiat politic de pe urma incursiunilor lui Miron Cozma a reaprins în România disputa cu privire la posibila sa graţiere, în ceasul al 12-lea, de către şeful statului. Intrebat în repetate rânduri dacă-l va graţia pe Cozma înaintea expirării mandatului său, Iliescu a ramas evaziv. "E posibil, ma gândesc", a spus el cum nu se poate mai echivoc. Net mai locvace s-a dovedit fostul om de casă al regimului ceauşist şi apoi al stângii postcomuniste, poetul Adrian Păunescu. Săptămâna trecută candidatul PSD pentru senat din Hunedoara s-a grăbit sa le facă plăcere unora dintre foştii ciraci din zonă ai lui Cozma, cerând scurtarea pedepsei privative de libertate pe care o ispăşeşte în prezent fostul lider al minerilor.

La rândul său, Adrian Năstase, alertat de perspectiva compromiterii încercării sale de a pescui o parte din voturile formaţiunilor de centru dreapta, care în mod normal vor reveni alianţei PNL/PD şi lui Traian Băsescu în apropiatele alegerile generale, a refuzat de asemenea să adopte o atitudine clară. Pentru a nu supăra nici stânga, nici dreapta, actualul premier s/a multumit sa declare discutia drept inoportuna. Cum, fara indoiala, ea si este, inaintea alegerilor, din punctul de vedere al PSD, partidul guvernamental alcatuit in mare parte din cei care, ca si Ion Iliescu au cules cândva partea leului din roadele politice ale mineriadelor.

Cu totul alta, fireşte este atitudinea opoziţiei de centru-dreapta şi a organizaţiilor societăţii civile. Nu intâmplător, şeful Partidului Democrat si candidatul la preşedinţie al alianţei DA, Traian Băsescu s/a declarat categoric împotriva unei revizuiri prin hotărâre prezidenţială a verdictului justiţiei, a cărei decizie, "definitivă şi irevocabilă", după cum s/a exprimat el, "trebuie respectata". Băsescu a subliniat că "oricine care consideră că poate schimba prin forţă puterea şi guvernele alese democratic de populaţie nu are loc într/o societate civilizată". Impotriva graţierii lui Cozma s-au pronunţat de asemenea liderul PNTCD, Cheorghe Ciuhandu, fostul premier Petre Roman, alungat de la putere în 1991, de ceea de-a doua mineriada, precum şi liderul UDMR Marko Bella. Concomitent, Grupul pentru Dialog Social, Alianţa Civică, Asociaţia Victimelor Mineriadelor şi Asociaţia Pro Democraţia, reprezentînd societatea civilă, au apreciat la rândul lor, că "sumbrul capitol al mineriadelor trebuie definitiv incheiat", devreme ce Romania, citez "este pe cale sa fie primita in UE. Acest deziderat este cu putinţă doar prin aplicarea strictă a justiţiei, a principiilor democratice şi ale statului de drept", citat închis. Or tocmai aceste principii fuseseră flagrant violate de Cozma şi mineriadele lui, pe care justiţia nu le/a rezolvat definitiv nici până astăzi, devreme ce Cozma n/a fost judecat decît pentru participarea lui la incursiunea ortacilor din septembrie 91. Nici pentru cea din 1990 si nici pentru cea din 1999 nimeni, nici el, nici liderul PRM Vadim Tudor care l/a incitat masiv n/a dat socoteala până în prezent.

Incât graţierea lui eventuală, dincolo de riscurile mai degrabă reduse de declanşare de noi tulburari şi violenţe pe care le implică punerea lui în libertate, ar umbri din nou imaginea Romaniei. Scurtarea pedepsei sale ar aduce prejudicii încrederii oricum prea puţin consistente în justiţia românească şi ar arunca o lumină cu totul nefavorabilă asupra preşedintelui, a cărui implicare proprie în periodicele violenţe postdecembriste rămâne ea însăşi un subiect reclamând o imperioasă elucidare.