Cazul Hodorkowski, strategia americană în Irak, pactul european de stabilitate

Cotidianul german FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG publică date statistice ale băncii DEKA, privind evoluţia convergenţei monetare a statelor candidate la aderarea la UE, din anul 1995 şi până în prezent, cu concluzii generale precum: ritmul proceselor respective e evident prea lent, Estonia conduce, Ungaria e în recidivă, Slovacia şi Bulgaria vădesc progrese importante iar România se plasează pe locul ultim.

Dintre subiectele principale ale presei: din arestul de instrucţie, Mihail Hodorkowski şi-a declarat, în scris, retragerea din conducerea concernului Yukos. Opinia ziarului german NEUE OSNABRUCKER ZEITUNG:
"La prima vedere, demisia pare consecventă. Între timp, cursul acţiunilor a crescut şi guvernul Putin e privat de un pretext pentru a provoca dificultăţi şi mai mari acestui concern ce tinde spre globalizare. Imaginabil este însă şi alt motiv al demisiei subite din conducerea concernului: eventualitatea că în detenţie, megacapitalistul de 40 de ani e şantajat, şi n-ar fi primul caz de acest fel, dacă ne amintim de soarta lui Gussinski - fost ţar al mas mediei - sau a lui Berezowski. Fiindcă tindeau spre influenţă politică şi îi deveniseră astfel incomozi, Putin i-a pus sub urmărirea agenţilor fiscali şi secreţi, până când ambii s-au refugiat în străinătate. Până acum, Hodorkowski insista că vrea să rămână în Rusia. Vom vedea acum dacă - în situaţia sa dificilă - ambiţiosul capitalist va rămâne la această atitudine."
Cotidianul economic german HANDELSBLATT remarcă:
"Probabil că nimeni n-are ceva contra investigaţiilor împotriva unui personaj intrat rapid şi pe căi dubioase în posesia unei averi de nemăsurat. E chiar foarte just într-o ţară în care, prin muncă, 30 la sută din populaţie abia dacă fac faţă nevoilor, şi alte 35 la sută trăiesc sub limita sărăciei. Dar procedura se pretinde a fi publică şi transparentă, şi nu un troc negociat în celula închisorii, amintind de afacerile dubioase, încheiate în cămăruţa din dos, în perioada privatizării. Legea e valabilă pentru toţi ruşii, a spus Putin, principiu pe care abia mai trebuie să-l impună şi să-l practice. Cazul Hodorkowski demonstrează contrariul: legea e arma îndreptată mereu împotriva celor care se opun Cremlinului. Favoriţii din cercul oligarhilor, îmbogăţiţi la fel de ilegal şi fără jenă, rămân în schimb nepedepsiţi."
În fine cotidianul rus IZVESTIA:
"Hodorkowski se retrage din management pentru a se concentra asupra activităţii caritative şi promovării democraţiei - prin fundaţia sa RUSIA DESCHISĂ. Pentru procuratura generală, demisia nu schimbă cu nimic faptele penale puse în seama sa. Continuă să deţină mare parte din acţiunile firmei şi greutate financiară şi politică. Din care motiv, retragerea nu pune capăt conflictului dintre stat şi compania sa petroliferă."
Situaţia din Irak şi consecinţele pentru politica Statelor Unite - în opinia ziarului olandez DE TELEGRAAF:
"Majoritatea strategilor sunt de comun acord că guvernul american şi mai ales Pentagonul au apreciat cu totul greşit situaţia postbelică din Irak. Dar şi asupra concluziei că nu există cale inversă. E evident că guvernul Bush nu are vreo alternativă şi trebuie să insiste asupra strategiei actuale. Retragerea înainte de vreme ar crea un stat haotic, ca bază de operaţii pentru mii de terorişti fundamentalişti. Guvernul american ar putea însă consimţi la internaţionalizarea accelerată a problemei Irakului, în combinaţie cu autoadministrarea sa. Unei forţe multinaţionale de pace i-ar putea reuşi stabilizarea ţării, mai lesne decât trupelor coaliţiei, care întreţin doar sentimentele antiamericane în rândurile populaţiei."
În încheierea ediţiei, opinii vizând Pactul de Stabilitate al UE. Ziarul german NUERNBERGER ZEITUNG:
"Pe undeva nu poate fi just argumentul că datoriile relansează creşterea economică. Dacă ar fi aşa, Germania n-ar fi în coada Europei. Din datoriile noi de 43,3 miliarde de euro, făcute de ministrul Eichel anul acesta, nu mai puţin de 39 de miliarde e obligat să le achite băncilor, ca dobânzi pentru deficitul statului. Deci nu vor fi investiţii în învăţământ, infrastructură sau binefaceri sociale. Cu alte cuvinte, acordul de la Maastricht, odată adormit, nu mai contează."
Cotidianul francez LE FIGARO distinge consecinţe majore ale încălcării acordului:
"Dimensiunea istorică a extinderii UE îşi menţine valoarea prin valabilitatea regulilor comunitare, şi anume pentru toate statele. Acum, după critica adusă Germaniei şi Franţei pentru lezarea disciplinei bugetare, ar fi inadecvat să se impună noilor membri reguli disciplinare prea stricte. Dacă Varşovia sau Letonia vor să devieze de la anumite criterii, intenţia trebuie acceptată la Bruxelles. Dar diluarea reglementărilor are un preţ: se distinge apariţia unei Europe cu viteze divergente, în care unele state sunt mai egale decât altele."