Cazul Teo Trandafir

Grupul PDL din Camera Deputaţilor nu a ezitat să ceară sancţiunea maximă pentru Teo Trandafir. Deputata votase în favoarea moţiunii de cenzură cu bilele la vedere şi se felicitase apoi pentru curajul său printr-un gest pe care-l fac fotbaliştii care marchează. Mai ales acest gest de autosatisfacţie pare a fi fost greu de iertat.

Dar, dacă opţiunea deputatei este în afară de orice discuţie, ca orice opţiune politică asumată deschis, episodul pune tot mai mult la îndoială capacitatea partidului de guvernămînt de a-şi recruta militanţii.

În colegiul unde Teo Trandafir a cîştigat alegerile, PDL propusese iniţial pe ministrul de Externe Teodor Baconschi. Acesta îşi exprimase intenţia de a intra oficial în partid şi conferenţiase la Institutul de Studii Populare pe tema creştin-democraţiei.

Candidatura sa ar fi fost un test major pentru partid şi mai cu seamă pentru aripa conservatoare, puţin cam debilă. Dar ministrul a refuzat să candideze şi partidul s-a văzut nevoit să recurgă la alte resurse. Aşadar, în cel mai scurt timp posibil, s-a ajuns de la Teodor Baconschi la Teo Trandafir.

Nimic nu demonstrează mai bine cît de labile sînt criteriile PDL! Era de presupus că partidul va alege dintre candidaţi asemănători, capabili să exprime acelaşi mesaj politic.

Or, între Baconschi şi Trandafir se întinde o distanţă greu de acoperit. Unul este bărbat cu profil conservator, căsătorit, cu copii, nutrind solide convingeri creştine, cealaltă - femeie de carieră cu vădite înclinaţii către compasiunea socială caracteristică stîngii. Nu există între ei o compatibilitate politică.

Cu toate acestea, PDL, disperat că va pierde din nou alegerile în Bucureşti, s-a agăţat de această aparentă soluţie şi, sub imperiul urgenţei, a uitat toate ideile vehiculate la ISP.

Cristian Preda, profesor de ştiinţe politice, care criticase de sus electoralismul PDL, a căzut în acelaşi păcat. Făcînd campanie unei vedete de televiziune, fără alt capital politic decît propria popularitate şi devenindu-i acesteia purtător de cuvînt, Cristian Preda a procedat după reţeta facilă a maşinii de adus voturi.

Cazul Teo Trandafir are meritul de a pune bine în evidenţă acest aspect. Nimeni nu i-a spus vreodată candidatei că va urma o perioadă dificilă şi că Guvernul va adopta măsuri de austeritate. Nimeni nu a discutat cu Teo Trandafir teme politice grave şi nu i-a sondat opţiunile.

Şeful grupului PDL din Camera Deputaţilor, Mircea Toader, s-a mulţumit să-şi manifeste „convingerea că noul deputat va fi un soldat disciplinat al partidului“.

PDL şi-a imaginat pesemne că achiziţionează un funcţionar de partid şi s-a trezit cu o persoană rebelă şi emotivă pînă la exces.

În aceste circumstanţe, mai înainte de a aduce reproşuri lui Teo Trandafir, democrat-liberalii ar trebui să-şi examineze serios propriul mecanism de selecţie a candidaţilor. Şi mai înainte de toate, să se întrebe pe cine reprezintă de fapt şi dacă au cu adevărat un proiect politic.

Autor:Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder