1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Ce înseamnă un profesor bun?

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti4 iunie 2015

Cum să-i diferențiezi pe profesorii buni de cei slabi? Este o întrebare bună, dar din păcate, în cadrul sistemului școlar centralizat, nu prea există răspuns.

https://p.dw.com/p/1FbfG
Imagine: Fotolia/Robert Kneschke

Ministrul Educației a făcut în cadrul conferinței de presă din 3 iunie o declarație semnificativă: ”Putem să luăm în considerare și un sistem de salarizare diferențiată a personalului didactic, în funcție de rezultatele elevilor și de progresul școlar”. Ca să nu-i facem o nedreptate, să arătăm că ministrul a spus multe alte lucruri, dintre care unele pe deplin valabile, dar afirmația de mai sus pretinde o discuție separată.

Admitem că există profesori buni și profesori mai puțin buni și că e bine să fie tratați după merit. Dar rezultatele elevilor nu depind integral de profesor. De ce? Pentru că elevii sunt diferiți în multe privințe și pentru că posibilitățile profesorului ca pedagog sunt limitate. Contează mult familia din care provin elevii și nivelul acesteia de cultură, contează de asemenea înzestrarea lor nativă. Suntem conștienți că nu există discuție mai nevralgică decât aceasta și că atingem unul din marile subiecte ale dezbaterii politice din ultima jumătate de secol. Dar bunul simț ne îndeamnă să acceptăm realitatea așa cum se înfățișază ea experienței noastre și să n-o deformăm cu lentile ideologice.

Dar chiar dacă profesorii ar avea clase identice (ceea ce este improbabil) și tot ar apărea o problemă. Sistemul de salarizare corelat cu performanțele elevilor are ca presupoziție că toți oamenii sunt perfect cinstiți și că nimeni nu ar fi înclinat să obțină avantaje incorecte. Adică niciun profesor nu ar fi tentat niciodată să dea note mai mari ca să-și crească punctajul. Adevărul este că lucrurile stau de foarte multă vreme exact invers. Sistemul punctelor acordate profesorilor și școlilor după rezultatele elevilor (la concursuri școlare) este în vigoare și el produce multe anomalii. În sfârșit, oricine înțelege că e mai greu să lucrezi cu o clasă de elevi slabi și că acestor profesori li s-ar face o nedreptate, căci investiția de devotament și pricepere ar fi invers proporțională cu salariul.

Și totuși cum să-i diferențiezi pe profesorii buni de cei slabi? Este o întrebare bună, dar din păcate, așa cum merg lucrurile, nu prea există răspuns. Singura cale echitabilă și eficientă ar fi aceea a descentralizării sistemului școlar în așa chip, încât fiecare școală să-și poată angaja profesorii pe care îi dorește. După principiul subsidiarității, conducerea școlii și-ar administra singură bugetul pus la dispoziție și ar oferi salarii diferențiate sau prime după cum crede de cuviință. Încetul cu încetul s-ar crea un mediu concurențial, în care școlile i-ar vâna pe profesorii buni, adica pe aceia cu bună reputație și nu cu puncte date de inspectorat.

În cadrul sistemului școlar centralizat este imposibil să operezi o diferențiere corectă. Un profesor devotat și ”idealist” (cum se spune cu dispreț) nimerește, neavând pile, la o școală de periferie cu ”copii problemă”, unde va fi plătit cu cel mai mic salariu, în timp ce un coleg de-al său cu pile ajunge, în ciuda incompetenței sale, la un liceu în centru, unde va fi mereu mai bine plătit cu atât mai mult cu cât își va lua repede doctoratul în sistemul facil care i se pune la dispoziție. Prin umare propunerea ministrului adâncește injustiția și sabotează procesul educațional.

A mai rămas un aspect ce nu ar trebui poate neglijat. Ce înseamnă un profesor bun? Acela care își pregătește elevii pentru o înaltă performanță academică sau profesională? Cu siguranță că da. Dar un profesor bun este și acela care știe să fie o prezență morală puternică și formatoare și care, dincolo de stricta specialitate, le arată pe viu elevilor săi ce înseamnă justiția, discernământul și compasiunea. Un asemenea profesor nu va putea fi niciodată plătit după puncte și performanțe măsurabile.