1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Ce şanse are pacea israeliano-palestiniană?

1 septembrie 2010

Premierul israelian Netanyahu a hotărât să nu suspende negocierile directe de pace cu palestinienii în urma uciderii, lângă Hebron, a patru civili israelieni într-un sângeros atentat terorist revendicat de Hamas.

https://p.dw.com/p/P1nN
Ultima runda de negocieri sub mediere americanăImagine: picture-alliance/dpa

Momentul ales de teroriştii palestinieni sponsorizaţi de guvernul iranian pentru a-şi declanşa acţiunea, o execuţie în stilul mafioţilor lui Al Capone derulată pe un drum public al Ţării Sfinte, e edificator. În ajunul îndelung pregătitelor tratative directe israeliano-palestiniene, cu participarea liderilor celor două părţi, Benjamin Netanyahu şi Mahmud Abbas, atentatul săvârşit lângă Hebron s-a soldat cu împuşcarea a patru civili israelieni.

Or, dincolo de cruzimea lui, atentatul - reliefa pe bună dreptate ziarul israelian Jerusalem Post - a constituit o evidentă tentativă de torpilare a negocierilor. Împuşcăturile au transmis un mesaj clar din partea Teheranului şi a grupărilor extremiste pe care le susţine Iranul, în speţă Hamas şi Jihadul Islamic. Potrivit acestui mesaj, actorii regionali aflaţi în spatele sângeroasei operaţiuni încearcă nu doar să împiedice un eventual succes al discuţiilor, ci însăşi desfăşurarea lor.

E incontestabil că atentatul a sporit speranţele tuturor extremiştilor din regiune în capacitatea lor de a arunca în aer negocierile. La fel de limpede este că liderii taberelor angrenate în conflictul pentru controlul Ţării Sfinte au tot interesul să zădărnicească nădejdile teroriştilor. Dar misiunea lor este extrem de dificilă. Atât aşezările israeliene din teritoriile revendicate de palestinieni cât, mai cu seamă, anvergura urii anti-sioniste, extremismul şi terorismul din regiune, precum şi sumedenie de greutăţi politice interne şi externe au creat obstacole aparent insurmontabile în calea unui eventual acord.

Mari semne de întrebare ridică însăşi voinţa americanilor, a israelienilor şi palestinienilor de a încheia realmente o înţelegere negociată. Potrivit ziarului parizian Le Monde, ambele părţi ar fi acceptat invitaţia americană doar din raţiuni de imagine, din politeţe şi calcul tactic spre a nu fi învinuite că obstrucţionează pacea.

Pe de altă parte, nici obiectivele lui Obama nu sunt clare. Încearcă el cu adevărat să rezolve un conflict parcă vechi de când lumea, spre a ameliora, strategic, poziţia SUA în lumea arabă şi islamică, aşa cum a dat semne că doreşte? Sau, dimpotrivă, e pe cale să revină la simpla gestionare a crizei, poziţie la care, între altele din cauze politice interne, s-au văzut reduşi toţi predecesorii săi la Casa Albă?

Potrivit SUA, negocierile ar urma să dureze un an şi să se încheie printr-o soluţie de pace. În Orientul Apropiat şi Mijlociu prea puţini observatori serioşi împărtăşesc asemenea nădejdi.

Evoluţiile din ultimele patru decenii, alunecarea treptată spre dreapta a electoratului israelian şi constelaţia politică actuală de la Ierusalim îl leagă pe primul ministru al statului evreu de mâini şi de picioare. Concesii ample, ba chiar totale, de felul celor favorizate de europeni, Netanyahu nu va putea face.

Pe de altă parte, terorismul islamist şi lipsa de autoritate a liderului palestinian Abbas, contestat, iată, de Hamas, nu doar în Gaza, ci, după cum o dovedeşte atentatul de la Hebron, chiar şi pe malul apusean al Iordanului, constituie un obstacol şi mai redutabil în calea oricărui posibil acord negociat.

Autor. Petre M. Iancu
Redactor: Cristian
Ştefănescu