1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Ce ar face politicienii români în locul lui Giorgios Papandreou

3 noiembrie 2011

Criza grecească se dovedeşte a fi un excelent catalizator al dezbaterilor din politica românească.

https://p.dw.com/p/134kw
Elena UdreaImagine: AP

Ministrul Turismului, Elena Udrea, a declanşat o veritabilă diatribă împotriva „socialismului”, care ar sta la originea crizei greceşti, acuzîndu-l totodată pe primul ministru al Greciei de populism iresponsabil. Decizia premierului grec de a organiza un referendum pe tema aranjamentelor franco-germane, ar prezenta în ochii ministrului turismului „riscul de a nenoroci întreaga Europă”.

Elena Udrea a folosit prilejul pentru a lansa o săgeată şi în direcţia liderului social-democrat, Victor Ponta, care îşi exprimase cândva admiraţia faţă de politicianul din Grecia.

Preşedintele PSD a replicat, tot pe blog, asumând încă odată admiraţia faţă de Ghiorghios Papandreu şi declarând cu privire la organizarea unui referendum că ar face exact ca acesta dacă ar fi pus într-o situaţie similară.

Dar tema referendumului nu e pur anecdotică. Să observăm că în Grecia se pune nu doar problema economiei şi taxelor, dar şi a democraţiei, cu sensul care i s-a dat în a doua jumătate a secolului trecut. Dacă în ţările islamice noţiunea de „democraţie” a fost pusă în criză de mai multă vreme, lăsând Occidentul confuz şi fără replică teoretică, situaţia de acum din Grecia redeschide dosarul chiar în sânul Uniunii Europene. Accente rebele faţă de autoritatea elitei conducătoare europene s-au mai simţit cu ocazia referendumului francez împotriva Constituţiei şi, mult mai apăsat, cu ocazia referendumului repetat din Irlanda. Acum însă, un plan de slavare conceput la Paris şi la Berlin, dar care nu este bine înţeles de greci, repune şi mai puternic în discuţie însăşi democraţia europeană. Ar putea oare un guvern „democratic” să pună în aplicare un plan de reforme cu ajutorul masiv şi sistematic al poliţiei sau chiar al armatei? Este o întrebare care nu poate fi ocolită şi pe care cu siguranţă că premierul Grciei şi-a pus-o.

Răspunsurile politicienilor români sunt într-o oarecare măsură simptomatice. Elena Udrea a dat de înţeles că se pronunţă pentru o politică de mână forte, ceea ce pare a fi în acord cu o recentă propunere legislativă menită să interzică aproape fără excepţie orice manifestaţie publică neautorizată. Guvernul de la Bucureşti a lăsat să-i scape secretul că se pregăteşte de vremuri grele cu înfruntări de stradă şi cocktail-uri Molotov.

Victor Ponta, dimpotrivă, a luat făţiş partea nonconformiştilor şi a curentului popular care denunţă tot mai apăsat elita eurofilă. „Ipocrizia guvernelor din Franţa sau Germania, spune liderul PSD, trebuie sancţionată; cum adică nu ai voie să-ţi consulţi poporul? Acordul este încheiat cu persoana Papandreu sau cu Grecia? Când francezii au respins prin referendum Constituţia Europeană, a fost sfârşitul Europei? Dimpotrivă! Adică mereu unii nu au dreptul să facă ce se întâmplă în ţările mari – Samson şi Samurache nu sunt egali nici în UE?

Ar vorbi la fel Victor Ponta dacă ar fi prim ministru? E greu de spus, dar e bine să ne amintim că Traian Băsescu a câştigat alegerile din 2004 şi datorită unui bine dozat suveranism cu accente critice la adresa occidentalilor care soseau să-şi ia “tainul” de la Bucureşti.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder