Ce ar trebui făcut să semănăm cu Europa

Deplângeam lipsa unor dezbateri mature pe teme europene. În locul lor, mici puseuri de entuziasm grăbit, alternate cu crize depresive și toate pe fundalul unei prea răspândite apatii, despre care nici nu mai știi ce să crezi. Cu toate acestea la numai o săptămână după discursul lui Jean-Claude Juncker despre starea Europei, publicația ”Curs de Guvernare” a organizat o dezbatere cu participare competentă care a reunit deopotrivă oameni din mediul economic, academic și politic: Daniel Dăianu, Valentin Lazea, Cristian Diaconescu, Leonard Orban, Siegfried Mureșan, Ionuț Dumitru și alții. Nu e locul să facem o prezentare care poate fi găsită pe site-ul publicației citate. Ne-am propus doar să punem în evidență ceea ce merită a fi reținut.

Într-o expunere am putea spune aproape completă a dificultăților economice și politice care stau în calea integrării europene privite nu doar din România, ci și din centrul ei, Daniel Dăianu (membru în consiliul de administrație al BNR) spunea la un moment dat că BNR nu se opune aderării la zona euro, ba dimpotrivă urmărește aceste obiectiv cu diligență, dar că nu poate ignora ”o analiză lucidă, onestă a precondițiilor de aderare și a regulilor de funcționare a zonei euro”. Iar cel care făcea apoi cu adevărat o succintă și cuprinzătoare analiză a momentului actual a fost Valentin Lazea (economist șef BNR) care nu s-a dat înapoi nici de la o discretă polemică cu partizanii unui integraționism mai curând ideologic sau poate naiv, care se mulțumesc să aștepte ”mesaje încurajatoare de aderare la nucleul tare...”

România - a susținut Valentin Lazea, precizând că vorbește în nume propriu -  nu poate adera la zona euro în condiții profitabile dacă nu va reuși să dobândească o structură economică pe deplin compatibilă sau, în termenii metaforei sale, să obțină același ADN. Or, ADN-ul este o configurație, o structură din care orice element, cât de insignifiant ar părea, este indispensabil. România, deși îndeplinește mai toate criteriile formale, a susținut el, are câteva tendințe de semn contrar care o pun pe o traiectorie neeuropeană. Prima ar fi tendința de creștere a deficitului bugetar în timp ce peste tot deficitele se găsesc pe o pantă descrescătoare. A doua, care este mult mai grava pentru că nu poate fi corijata prin măsuri imediate ar ține de deficitul de cont curent. În ciuda a ceea ce se crede îndeobște, a arătat Lazea, nici țările din sudul Europei ca Italia, Spania și Portugalia nu au deficite comerciale, ci, dimpotrivă, au excedente în ultimii 4 ani. Deficite mari au numai Franța și Marea Britanie, care de altfel a ales să părăsească Uniunea Europeană.

Implicațiile acestei observații sunt uriașe pentru politica din România, care ar trebui să urmărească o inversare a raportului actual dintre importuri și exporturi. Pentru asta s-ar impune însă realizarea unei creșteri economice pe alte baze: atragerea de capital și dezvoltarea forței de muncă în sens cantitativ și calitativ (politici pentru creșterea natalității, întoarcerea românilor emigrați, o mai bună educație la toate nivelurile).

În sfârșit, un alt element de structură care desparte economia românească de tiparul european ar fi inegalitatea socială tot mai mare. Nu e primul care să semnaleze decalajele crescătoare între veniturile românilor, dar a fost întrucâtva surprinzător, căci Valentin Lazea are presupoziții diferite față de stânga socialistă. Argumentația sa a fost însă convingătoare: decalajele de venituri (pentru care cota unică de impozitare are o mare răspundere) atomizează societatea, îi atacă coeziunea, provocând rupturi dramatice între pături sociale și între generații. Apare astfel o lume care nu mai poate gândi împreună.

E un subiect care se găsește în miezul realității noastre chiar dacă nu e ușor de observat din cauza ecranului de automulțumire ridicat de cei avantajați. Efectele ar fi că politicile la nivel național nu mai au suport, oamenii repliindu-se pe soluții de supraviețuire individuală sau emigrând pur și simplu. În sfârșit - aspectul acesta e mai clar pentru toți - o țară de emigrație nu e o țară cu ADN european. Și, deși nimeni nu o spune explicit, o țară predispusă la emigrație de masă nu poate participa la spațiul de liberă circulație.

Remarcabilă în această analiză este, de fapt, mai cu seamă situarea. Pentru că, de regulă, oficialii români stau și așteaptă semnale binevoitoare sau încurajatoare din mediul european (a spus Juncker - explozie de entuziasm și vorbărie mobilizatoare, a spus Rutte - derută și decepție etc.) când, de fapt, au la dispoziție, în fiece clipă, toate elementele pentru a proiecta un traseu european, nu cu ochii ațintiți la semnalele din afară (care sunt oricum foarte volatile și capricioase), ci urmând un traseu de emancipare economică centrat pe o bună cunoaștere a vulnerabilităților României. Iar în cele din urmă analiza lui Lazea a fost un îndemn pentru responsabilii politici să gândească subiectul pe cont propriu și să lase deoparte ghicitul în stelele europene.

Horațiu Pepine, DW-București